Cyrano – gulaş în pâine, costiţe şi bere, dar fără card

Ca de obicei, prefer să fiu sincer şi să v-o spun pe aia dreapta: când vine vorba de mâncare, prefer calitatea, nu cantitatea! Dacă se poată să vină ambele la pachet, nu mă supăr. 😉 De aceea, de multe ori prefer să mănânc acasă, unde Neia mea găteşte dumnezeieşte, iar eu sînt un truditor ajutor de bucătar. 🙂

Nu că nu ne-ar ajuta portofelul şi nici că n-am avea timp. Şi banii, şi timpul se fac. Mai greu e cu nişte preparate de bun simţ pe care să le serveşti în tihnă la un restaurant. Nu sîntem noi nişte fiţoşi, dar preferăm să nu-şi bată nimeni joc de noi şi de banii pe care îi dăm ca să ni se ofere cel puţin o mâncare decentă.

Sincer, nu sînt multe locuri în oraş unde să ai parte de o experienţă civilizată, indiferent că vrei să ai o seară în doi cu jumătatea ta ori una stropită cu nişte bere, alături de prieteni. În ăst din urmă caz, Cyrano poate fi o alegere relativ bună, mai ales dacă îţi mai vine câteodată să încalci principiul separaţiei calităţii de cantitate şi preferi să beneficiezi de câte ceva din fiecare.

Aşa că, dacă e seară şi ţi-e foame de mamifer sălbatic, te mai afli şi în oraş cu nişte cunoscuţi, te poţi abate pe la restaurantul cu nume de dramaturg francez.

Atuuri?

– e ultracentral, pe Corso, deci relativ uşor de ajuns. Plus că, dacă mergi seara, găseşti un loc unde să-ţi laşi maşina. În timpul zilei e nebunie.

– au un meniu bogat, cu de toate, iar preparatele sînt chiar bune. Recomandăm ciorba de burtă – pentru pasionaţi, gulaşul în pâine – nota 10 de la mine şi costiţele (chiar dacă sînt convins că-s semipreparate şi diferenţa faţă de cele proaspete, crude, se simte – pe lângă asta, am simţit lipsa unui sos din miere, aşternut peste costiţe. În rest, bune 🙂 ).

– servirea e rapidă, nu stai cu zecile de minute să aştepţi mâncarea. Asta deşi mai mult de jumătate din local e plin mai mereu.

– preţurile sînt decente – nici prea mici, nici prea mari.

– atmosfera e mişto, de pub, de cârciumă puţin mai elevată.

– programul: poţi sta, vinerea cel puţin, până la miezul nopţii. Suficient să mănânci, să bei o bere sau un vin şi să te simţi bine la o vorbă cu gaşca/prietenii/cunoscuţii

Cyrano mancare1 Cyrano mancare2

Să nu credeţi că totul e frumos, dulce şi roz, ca într-un background de Candy Crush Saga. Există şi partea ailaltă, care nu prea e pe placul clienţilor.

Aşadar, probleme:

– nu se poate plăti cu cardul. În era tehnologiei moderne, când putem plăti chiar şi online cam orice, la ei merge doar cash.

– faţa de masă de la noi, cam pătată. Mda, ştiu, sînt cârcotaş, dar chiar văd şi astfel de lucruri şi nu-mi prea plac.

– am nimerit la un moment dat pe un scaun care se clătina ameninţător, deşi mă menţin de ceva vreme sub suta de kilograme.

– chiar dacă sînt rapizi, civilizaţi cu clienţii şi corecţi, ospătarii mai scapă câte un dialog la distanţă cu strigături. Ceea ce nu e prea ok pentru cei de urechile cărora se sparg sunetele de înaltă… strigare.

Per ansamblu, localul e ok. M-aş întoarce pe acolo, măcar pentru babgulaşul în pâine şi pentru costiţe. Are trei stele de la mine. Cu indulgenţă, dar le are. 🙂

5 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.