Fac acum o mărturisire care sigur i-ar măguli pe cititorii mei beiuşeni, orădeni şi… clujeni. Mi-au plăcut dintotdeauna Beiuşul, Oradea şi Clujul. 🙂 Sînt oraşele mele preferate, ca să adopt un limbaj de fan. Oraşe preferate din ţară, că de pe afară m-au încântat şi Viena, şi Budapesta, şi Monte Carlo şi… aş putea continua….
Continue reading →Nu, nu mă refer la cele de la tv, asistente prin diverse emisiuni unde se dezbat probleme grele ale omenirii, de tipul Guţă, Lis sau Beyonce de România. 🙁 Mă refer la frumoasele animale care l-au dat lumii copilăriei pe Bambi. 😉 Pe cât sînt de frumoase, pe atât sînt de periculoase. O garantează şoferii…
Continue reading →E a doua oară săptămâna asta când mi se întâmplă să trec pe lângă un „eveniment infracţional” 🙂 în desfăşurare în centrul Oradei. Vorba vine – am trecut – când eu de fapt am scos telefonul şi am fotografiat ori am filmat. După ce luni am prins o răfuială domestică de genul ţi-a-dat-o-palmă-peste-faţă-bine-că-nu-te-o-omorât, astăzi am…
Continue reading →În zona mea natală – nu ştiu dacă şi în alte părţi, dar acolo sigur – se practica un obicei cel puţin ciudat: la naşterea unui copil, moaşa lua cordonul ombilical, îl lega şi îl dădea mamei spre păstrare. Uscat, acesta era pus într-o cutie până când cel mic se făcea de vârsta plecării la…
Continue reading →Certurile şi conflictele violente se nasc din orice, ar spune un sociolog. „D’apoi cum n-or fi mai ales în gaşcă?„, ar completa unul dintre specialiştii în supravieţuirea în jungla urbană. Şi aici mă refer la cei care stau pe malul Crişului Repede, în capătul dinspre Independenţei, acolo unde muncitorii, vremelnicii ocupanţi ai centrului Oradei, i-au…
Continue reading →Mamă, ce-mi place când se instalează primăvara! Chiar dacă nu-mi convine că dimineaţa, când mă trezesc, soarele îmi bate în geam (eu prefer toamna târzie ori iarna din punctul ăsta de vedere, când şi pe la 8 e semi-întuneric), ador când soarele n-are rivali pe cer şi când nu e atât de cald încât să…
Continue reading →O să vă iau direct, fără ocolişuri: câţi dintre cei care mă citiţi, câţi dintre cei pe care îi cunoaşteţi au credit luat de la vreo bancă? Nu cred că e unul care să nu se fi îndatorat. Ba pentru o nevoie personală, ba pentru o maşină ori pentru o locuinţă. Ori chiar pentru un…
Continue reading →A trecut o lună de când sînt coleg de piaţă, ca să zic aşa, cu muncitorii care schimbă la faţă centrul Oradei. E impropriu zis „colegi„: pe când eu stau într-un birou din Palatul Vulturul Negru, ei au parte de praful şi zgomotul de pe şantierul de jos, din piaţă. S-au mişcat mai repede decât…
Continue reading →Până acum câţiva ani, oricine mi-ar fi întrebat familia ori prietenii ar fi primit acelaşi răspuns: „Adi habar nu are să repare ceva în gospodărie!” E adevărat, am alte calităţi 😉 , dar chiar că eram un fel de afon la efectuat reparaţii ori la renovări. Asta chiar dacă am mai avut unele întâlniri cu…
Continue reading →Câteodată sînt mândru de ce văd în jurul meu, de atitudinile unora dintre „con-orăşenii” mei. Mă referer la cei care, asumându-şi ceea ce cred – indiferent că e pe placul majorităţii sau nu – ori rămânând anonimi, iau atitudine. Aşa cum s-a întâmplat astăzi, când un (încă) necunoscut – cel puţin pentru mine – a cerut, prin două…
Continue reading →