S-a întâmplat chiar în timpul meciului Ungaria – România, în buricul Oradei. Mașini parcate ca la balamuc în Piața Ferdinand, care pe unde, așa că loc unde să-și lași vehiculul… nici vorbă. Sînt dispus să pariez că 90% dintre șoferi erau „parcați” la vreo terasă din apropiere, ca să vadă meciul.

Pentru unul dintre ei orice rezultat ar fi ieşit nu mai conta. Vorbesc de proprietarul unei maşini parcate lângă un stâlp de iluminat din faţa clădirii teatrului. Sau mai bine zis, sub un stâlp de iluminat. La propriu, pentru că bucata de metal se prăbuşise din senin peste autoturismul nevinovat.

Am ajuns întâmplător acolo, chiar când lumea se strângea şi făcea fotografii. „Să le punem pe Facebook”, propunea unul dintre ei, mândru că a imortalizat faza. Am ţâşnit din propriu-mi autoturism cu viteza pe care ţi-o dă simţul dobândit în anii de presă, petrecuţi pe eveniment.

Evident, au urmat tradiţionalele întrebări şi căutări ale martorilor, care nu au fost greu de găsit.

– Treceam cu bicicleta pe aici şi am auzit un zgomot metalic. Am apucat să mă trag şi am văzut stâlpul căzând pe lângă mine, direct pe maşină. Dacă nu mă feream, mă lovea în plin pe mine. Habar n-am de ce naiba a căzut.

Povestitorul era un tip pătrăţos, destul de lung şi lat încât să mă facă să cred că putea fi nimerit lejer de stâlpul în cădere. Spunea repede şi oricui despre pericolul prin care tocmai trecuse şi accentua faptul că, în ciuda constituţiei herculiene 🙂 , a fost suficient de rapid încât să se ferească la timp. În plus, era în stare să se jure că nu a atins nici măcar cu privirea stâlpul, deci nu înţelegea cum de a căzut atât de misterios.

Maşina, în schimb, nu s-a dat la o parte din faţa stâlpului şi au făcut cunoştinţă într-un mod destul de brutal. Suficient cât să-i îndoaie plafonul şi să-i spagă luneta. Proprietarul nu era prin zonă, semn că îşi trăia sentimentele de microbist pe o terasă din apropiere, nebănuind niciun moment prin ce dramă trecea maşina lui.

În schimb, stâlpul primea „primele îngrijiri” de la o echipă de urgenţă de la Electrica. Oamenii în salopetă au constatat, ceea ce gură-cască observaseră deja, că motivul prăbuşirii misterioase era… bătrâneţea metalului. Deşi nu a fost instalată decât în urmă cu câţiva ani, bucata de fier, frumos decorată, era plină de rugină la bază. „Boala” asta a ros metalul până l-a adus în situaţia din seara asta. De acolo până la prăbuşire nu a mai fost decât o… posibilă intensificare a vântului. 🙂

Unul dintre martori a sunat la Poliţie, dar spunea că a fost îndrumat spre Electrica. „Bun, şi cu paguba cum rămâne? Cum rezolvă omul?”, se întrebau toţi cei adunaţi lângă maşina lovită. Nimeni n-a ştiu să dea un răspuns. Chiar: cine plăteşte paguba daunele? Dar dacă era cineva în maşină?

Concluzie: trebuie să fii atent unde parchezi – NU lângă stâlpi, NU lângă copaci. Nici în bucăţile de fier nu poţi avea încredere că sînt capabile să reziste câteva decenii fără să-ţi facă vreo surpriză şi să-ţi tuningheze maşina. Că de pomi m-am convins că se prăbuşesc la cel mai insignifiant cod galben de vreme rea. Care, apropo, stă să vină. 🙁