Orgoliul din mine mă ceartă: „Mă, ce tot te prezinţi? Cititorii tăi ştiu cine eşti. Plus că ai şi secţiunea aia, de cofetărie parcă, cu nimic dulce despre tine.” 🙂 Mda, e… orgolios.

Bunul simţ sare din banca lui şi are replică: „Pentru că frumos îi stă unui om să se prezinte, mai ales atunci când nu stă faţă în faţă cu cineva. Şi tocmai de aceea a pus Adi secţiunea aceea de cofetar-patiser, 🙂 ca oamenii ce ajung pe bucăţica lui de net să ştie cine are opiniile de le citesc aici. Understand?”

Îmi place să ştiu întotdeauna cu cine vorbesc. Nu fac parte din clubul spailor, să adun informaţii despre o persoană, dar fac minimum gest de a mă prezenta: „Salut! Adi sînt.” Mai ales atunci când vorbesc la telefon. Ceea ce puţini dintre cei cu care schimb o vorbă fac în mod constant.

Ştiţi ce nasol e să te sune cineva -„Salut! Auzi…” – să te întrebe diverse, dar tu să nu ai nici cea mai mică idee cine e? Sau să-ţi trimită un mesaj şi să nu ai habar care e identitatea expeditorului?

Ştiu, se bazează pe faptul că am numărul lor în memoria telefonului şi văd repede cine e apelantul. Dar poate că telefonul meu e buşit şi nu-mi arată identitatea apelantului. Ori am avut proasta inspiraţie de a-mi reinstala softul pe telefon fără să fac o copie de siguranţă a agendei telefonice… Naşpa, nu? Dar chiar mi s-au întâmplat. Ambele situaţii, nu doar una. 🙁

Plus că nu am o memoria auditivă nemaipomenită şi, în afară de familie şi de persoane cu care am zilnic de-a face – colegi, purtători de cuvânt, nu mă laud că-l identific din prima pe cel care mă sună.

Ştiu, nu e treaba celui de mă sună/îmi trimite SMS. Dar tocmai pentru că sînt trecut prin astfel de situaţii, mă gândesc şi la cel pe care eu îl sun ori îl „mesagelesc” şi fac minimul gest de a mă prezenta. Ori de a mă semna la final de mesaj. Nu mă costă nimic. Cel mult fac conversaţia mai puţin stânjenitoare şi evit să-l pun pe interlocutor în postura de a mă întreba: „Ok, da’ cine eşti?”

Aşa cum întreb eu de fiecare dată când nu-l cunosc pe cel cu care vorbesc. Poate să fie oricine – premier, preşedinte, patron, primar, megaşef; dacă nu-i am numărul în agendă ori nu-i recunosc vocea, îl somez să se identifice.

Mulţumesc că m-aţi citit!

Adi 🙂