Mi-a rămas întipărită în memoria discuţia cu Olivia Steer, pe atunci concitadină cu mine şi reporter la Bihoreanul.

Era în luna lui august a lui 2001. Am chiulit din redacţie – Gabi Hizo, producătorul meu de la Antena 1 Oradea era singurul care ştia, fie vorba între noi 😉 – şi am stat la o poveste cu Olivia pe terasa de la Banana Joe. Era barul unde noi, anteniştii, ne luam doza matinală de cafea şi mai aflam ce s-a întâmplat în oraş – băieţii de la „Garant„, valutiştii, stăteau la o masă alăturată. 🙂

Am discutat despre meserie, despre ştiri, despre filmări. Mi se părea ciudat să fiu cel care răspunde la întrebări. Eram obişnuit ca eu, reporter fiind, să cer amănunte. Na, rolurile se mai schimbă…

Eram „prospătură” în TV

Opt luni de televiziune care urmau celor doi ani de presă scrisă. Olivia a fost îngăduitoare cu mine, iar discuţia chiar m-a prins. Derulam în minte multele – deja – întâmplări de pe teren, cele mai multe alături de Cristi Ştefănuţ, omul cu care am bifat cele mai multe filmări ever – salutare, Cristofoare! 🙂

De altfel, maşina din fotografia cu care a fost ilustrat mai apoi articolul din Bihoreanul e a lui Cristi. Celebra Ladă verde. 🙂 Şi încadratura lui George Naş a fost cea mai bună: jumătate înăuntru, jumătate afară. 😉 Şi asta pentru că jumătate viaţa de reporter a acelor ani cred că am petrecut-o în automobilul ăla.

Eram şi încântat că apar la Telecomanda, rubrica în care erau înşiruite poveştile mai multor jurnalişti locali. Cineva considera că merit să apar acolo, aşa că tare mândru eram. 🙂

Bine, Olivia a şi scris fain – mulţumiri maxime! Mi-a plăcut teribil chestia cu „e omul momentului, al deciziei luată pe nepusă masă, deşi lucrul îi place cu migală făcut, nu încropit în mare pripă”. 😀 Dar şi finalul: „Cu atâtea nopţi pierdute, Adi a uitat să mai viseze să devină procuror. Deocamdată…” Şi uite aşa, trecură de atunci 17 ani. 😀

Am redescoperit articolul acela chiar azi, după ce m-am abonat la arhiva Bihoreanului. Bună idee au avut băieţii! 🙂 Directorul săptămânalului, Mircea Chirilă, îmi spusese acum ceva vreme de faptul că se lucrează la digitalizarea tuturor ediţilor tipărite, din 2000 până acum. Nu mi-a părut rău de banii daţi. Din contră.

Articolul a apărut în numărul 41 al Bihoreanului, cel din săptămâna 8-14 august 2001.