A vedea. A zâmbi. A avea. A dobândi. A alerga. A învăţa. A creşte. A iubi. A câştiga. A rata.

A cădea. A te ridica. A evolua. A dezamăgi. A încuraja. A admira. A lupta. A nu renunţa. A reuşi. A râde.

A conduce. A supune. A construi. A urî. A plânge. A înţelege. A ierta. A reaprinde. A privi. A aprecia.

A cuceri. A pierde. A relua. A alerga. A gândi. A te maturiza. A strânge.

A visa. A spera. A atinge. A crede.

A fi mereu tu însuţi.

Sînt 42 de verbe.

Nu e un număr întâmplător. L-am fixat aşa pentru a corespunde primăverilor 😉 – la propriu – pe care le-am bifat pe răbojul vieţii. (Micul filozof-editor – sau invers – din mine nu s-a abţinut. 😀 )

Sînt verbe pe care le-am încercat pe propria piele. Mai mult sau mai puţin ca alţii, dar am învăţat singur să le conjug. Nu mi-a plăcut întotdeauna rezultatul. M-am încăpăţânat să fac mereu în aşa fel încât să fie cum vreau eu, dar am înţeles că nu se poate întotdeauna.

Aşa că am băgat la cap că trebuie să mai tac – rar, dar… 🙂 -, să accept şi alte opinii – nu atât de des precum am citit că ar trebui – şi să nu uit că fiecare faptă are răsplata ei.

Mai am multe de învăţat, în special ca să ajung să înţeleg valoarea ultimului verb – care e, de fapt, o construcţie gramaticală 😀 . Dar şi timp suficient ca să o fac. Aşa, preţ de încă vreo 56 de verbe. Pe puţin. 😉

Sănătos să fiu. Ceea ce vă doresc tuturor! Fără excepţie.