Cu copilul la cerşit printre maşini

Semaforul tocmai trecuse în roşu, aşa că apăs uşor pedala de frână. Devin atent la melodia de la radio, ceva sirop. Decid să o schimb cu ceva mai de Doamne ajută, mai hit’n’mix. 😉 Cu coada ochiului observ o siluetă că se apropie pe repede-nainte de maşină şi apuc să ridic privirea la timp ca să văd feţişoara unei puştoaice de vreo 7-8 anişori lipindu-se de geamul din dreapta. Ţine în mână nişte trandafiri roşii, destul de fresh şi de arătoşi. – Vrei să mi-i dai mie? Nu-mi răspunde şi…

Citește mai departe

Sursele şi instituţiile care se împotmolesc în comunicare. Plus o propunere

Dacă informaţia corectă e temelia jurnalismului, sursa din care o afli este cel puţin la fel de importantă. Este una dintre primele reguli pe care le-am învăţat în presă. Proaspăt licenţiat în drept, intrasem într-o lume despre care habar n-aveam, dar despre care îmi construisem, mai ales din filme, o imagine idilică, justiţiară, dar şi boemă. Realitatea era, însă, mult mai prozaică. „O să fie unii care te vor lua de fraier şi îţi vor da informaţii aiurea, ca să te folosească în propriul interes. Alţii vor râde de tine,…

Citește mai departe

Când oamenii observă că eşti (încă) tânăr :)

Trec pe lângă Biserica cu lună, preocupat să butonez mailul de pe telefon. Nici n-am văzut-o pe tanti cu batic şi linguri de lemn/flori ţâşnind spre mine.  I-am auzit doar paşii grăbiţi şi vocea gâfâită: – Băiatu’, nu-mi dai nişte bani să mănânc ceva? Nu ştiu voi cum aţi fi reacţionat, dar eu n-am iuţit pasul. Din contră, am zâmbit. E mişto ca o persoană, indiferent cine, să remarce cât de tânăr sînt. 😀 P.S. Nu i-am dat bani pentru mâncare: bănuiam că nu are POS-ul la ea ca să-i…

Citește mai departe

După 10 ani, într-o zi cu soare

Bărbatul stă neclintit lângă mormanul de pământ pe care ploaia îl transformase într-o pastă mocirloasă. Doi muncitori se chinuie să nu alunece şi se agită ca să scape şi să se adăpostească undeva. Încarcă lopeţile şi aruncă mocirla amestecată cu bulgări de pământ în groapa ce se cască lângă ei. Bărbatul îi priveşte absent. Stropii de ploaie îl lovesc în faţă şi se amestecă repede cu câteva lacrimi pe care habar n-are cum să le oprească. Ploaia l-a udat până la piele şi simte cămaşa rece pe sub sacoul îmbibat…

Citește mai departe

Michael Buble şi a mea zi a libertăţii presei

Birds flying high, you know how I feel… Întind mâna spre noptiera de unde încerca să mă trezească duios melodia setată ca alarmă în locul vechiului sunet care îmi zgâria timpanul – mulţam, Doamne, că există telefoane inteligente. 😉 Mângâi uşor aparatul, îi găsesc punctul vulnerabil şi muzica se întrerupe la fel de brusc precum a început. Aş mai vrea să dorm, n-o să mint. Dau să mă întorc pe cealaltă parte, dar în mişcarea mea de rotaţie 😀 observ cu coada ochiului cifrele roşiatice ale ceasului: 7:44. E ora…

Citește mai departe

Opinii de orădean adoptat. Despre brandul de oraş şi mutarea arborilor vieţii din faţa Teatrului

Dacă ar fi să enumăr ceea ce nu-mi place, aşa, în general, mi-ar trebui câteva postări lungi cât o zi de post şi mult prea mult timp. Pe care nu-mi permit să-l pierd cu chestii naşpa. Aşa că prefer să fiu pozitiv, să descriu ce-mi place/ce apreciez din ce se întâmplă în jurul meu. În spaţiul public, dacă ar fi să folosesc noua limbă de lemn. 😉 S-a făcut mare tam-tam cu concursul ratat pentru brandul Oradei. Juriul s-a exprimat că niciuna dintre propuneri nu s-a ridicat la nivelul aşteptat.…

Citește mai departe