Facebook, un tot mai mare talmeş-balmeş de nimicuri. Necesare?

N-am fost un fan al Facebook-ului la început – şi mă refer la anii de dinainte de 2013. Atunci nu mă interesa reţeaua lui Zuckerberg, unde nu voiam să am cont. Îi consideram hipsteri pe toţi ăia de-mi ziceau că nu exist dacă nu-s pe „Cartea Feţelor”. Am trăit fără probleme existenţiale şi fără să mă manifest online decât pe blog şi youtube. 🙂

Ei, dar lumea se schimbă, iar asta am simţit-o, vorba povestitorului din „Stăpânul inelelor”, în apă, în aer, la muncă şi pe internet. 😉 Modificările de la job m-au făcut să trec exact în tabăra pe care odată o ignoram. Aşa am ajuns să folosesc Facebook-ul zilnic, mai ales pentru promovarea ştirilor Digi24 Oradea. Activ în reţea mai bine de 12 ore pe zi, am devenit un Neo (Matrix rullz :D ) extrem de conştiincios şi de implicat în distribuirea de informaţii.

Începutul, ca oricare început, a fost profilic şi interesant. Postam multe informaţii şi învăţam din mers cum să le fac cât mai consumabile. Nu mi-a ieşit din prima, iar pentru asta mi-am şi luat şuturi de la diverşi comentatori. Unele „urecheli” au fost  corecte şi pertinente, altele musteau de ironie şi răutate – dar bune şi alea până la urmă. 🙂

Recunosc, deşi am prins câteva reguli şi principii de-a lungul timpului, şi acum continui să învăţ în domeniul ăsta.

Însă nu pot să nu observ câteva chestii nasoale…

…care au început să domine „matricea” lui Mark. Care devine suprasaturată de tsunamiuri de anunţuri postate în diverse grupuri, de distribuiri ale unor clipuri cu asiatici/blonde/animale, de articole preluate de pe site-uri credibile sau incredibil de ciudate şi date mai departe cu titlul de mari adevăruri. Şi, culmea, invocate ca axiome în diverse conversaţii.

Se fac transmisiuni live din tot felul de încăperi, de către indivizi cu lanţoaie la gât şi fără virgule ori cratime în vorbire (limba română e MALTRATATĂ pe Facebook nu doar de inşi de genul ăsta, ci şi de persoane cu pretenţii). Sunt valuri de like-uri şi comentarii revărsate la postări pe care le citesc un sfert din cei care îşi dau cu părerea. Ceilalţi au parcurs doar titlul şi au văzut fotografia care îl însoţeşte. Răutatea şi ironiile ieftine îmbibă aproape orice discuţie şi se aplică principiul maniheist al împărţirii între „noi” şi „cei care sînt împotriva noastră”.

Mulţi se informează doar de pe Facebook, sînt interesaţi de ideile exprimate de diverşi pe reţea – ceea ce, în fond, nu e un lucru rău. Dar a crede orbeşte, fără a verifica şi din alte surse, îi duce spre construirea unei lumi departe ca formă şi fond de cea reală. Sau la transformarea într-un membru docil al unei turme uşor manipulabile.

A, şi să nu creadă cineva că a dispărut moda fotografiilor sau clipurilor cu animale. Nee, chestia asta n-a murit, numa’ un pic s-o hodinit. 😉 Şi s-a transformat, a evoluat în pagini dedicate, persoane superimplicate. Iar toate convieţuiesc cu pasionaţii de citate – băieţii ori fetele care îşi inundă prietenii virtuali cu bucăţi din experienţa de viaţă şi filozofia care nu le aparţin, dar care dă bine pe pagină.

Sînt prea puţini creatori de conţinut interesant pe Facebook…

…şi foarte rari cei care distribuie informaţii cu adevărat importante, utile şi credibile. Pe ei îi caut în această perioadă. Iar pentru asta sînt în plin proces de scanare a găştii mele de friendşi online ori a unor grupuri în care am făcut greşeala de a mă înscrie. Şi din care ies fără regrete.

Pentru că, în ciuda tuturor chestiilor negative pe care le-am enumerat şi a titlului tare negativ al postării 🙂 , Facebook rămâne o modalitate, poate cea mai importantă, de a împărtăşi informaţii, idei, dorinţe, poveşti. Contează cum le sortezi, pe cine laşi să ţi le spună şi cum te manifeşti faţă de ele.

P.S. Dau foarte puţine like-uri pe Facebook, faţă de tonele de aprecieri pe care anii trecuţi le aruncam la fiecare intrare pe reţea. Acum au prioritate pozele personale ale prietenilor, povestirile mişto, recenziile unor locuri faine pe unde au umblat. La astea se adaugă ştirile pozitive, cele din surse pe care eu le consider credibile şi comentariile de bun simţ. Restul e balast.

 

5 Comments

  1. M-am oprit la faza cu animalele. Daca sunt pasionat de animale, normal ca o sa stau pe pagini de gen, asta nu inseamna ca sunt inutile sau ceva negativ, animalele sunt terapeutice si mie-mi fac ziua mai buna. Nu-ti place, stai departe. Invata sa-ti selectezi informatia, ca de aia esti pe Facebook, nu la TV. Esti pe o retea sociala, nu pe site-ul parlamentului Romaniei. Vrei informatii bune, cauta-le, nu le astepta mura-n gura pe o platforma de divertisment. Sunt foarte multi oameni care creeaza continut interesant pe FB, dar nu ii stii tu. Si nu cred ca tu decizi ce e interesant si ce nu, pana la urma. Si eu cred ca sunt foarte putini bloggeri interesanti, care chiar spun ceva in afara de „aia e naspa pentru ca nu-mi place mie”. Nimanui nu-i pasa, treci peste. Blogurile au devenit un talmes balmes de lucruri inutile.

    1. Le iau pe rând, ca la Drept. 🙂
      – Selectez informaţia, de aceea intru pe Facebook. Chiar asta fac acum, când ies din unele grupuri sau nu mai urmăresc anumite persoane. La început acestea (grupurile/persoanele) îmi livrau informaţia pe care eu o consideram ok. Lucrurile s-au schimbat, deci iau măsuri. P.S. Îmi plac şi mie animalele.
      – Facebook nu e site-ul Parlamentului României, dar nici (doar) platformă de divertisment. Depinde cum o priveşti. Eu o văd ca pe o platformă de informare şi ajung din nou la ce scriam mai sus: selectez informaţia, sursele de unde o primesc. Că am dreptul să o fac, nu? 🙂 Şi nu aştept nimic mură în gură, că nu e felul meu.
      – Da, sînt de acord: sînt foarte mulţi oameni care creează conţinut interesant pe Facebook şi nu îi ştiu eu. Dar îi caut.
      – Nu, nu sînt de acord că nu eu decid ce e interesant şi ce nu. Chiar eu decid. Pentru mine. Fiecare decide pentru el. Şi tu hotărăşti ce e interesant sau nu pentru tine. Că de aceea avem nişte neuroni care conlucrează între ei şi o inteligenţă făcută cadou de Cel de Sus.
      – Şi eu cred că sînt puţini bloggeri interesanţi. Eu urmăresc vreo 3 sau 4 (când, cum). Am decis eu că sunt interesanţi, nu mi i-a impus nimeni. Iar dacă cineva e interesat de mine şi are reacţii la ce scriu, mă bucur. Dacă nu, trec peste. 😉
      – Blogurile au devenit un talmeş-balmeş de lucruri inutile? Ai posibilitatea să alegi. Selectează, că de aia eşti pe internet. Caută bloguri care să-ţi placă sau pur şi simplu ignoră domeniul. Deşi observ că scrii că există, totuşi „bloggeri interesanţi”. Foarte puţini, dar există.

      Mulţumiri sincere pentru comentariu. Apreciez! Zi faină!

    1. E necesar, prin prisma faptul că e un agregator de ştiri, dacă îl configurezi astfel. E rău pentru că strecoară printre ceea ce vrei să afli şi chestii neinteresante, de care nu am nevoie. Dar asta se rezolvă. 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.