Bradul de Crăciun

Când eram copii, Crăciunul începea când Moșul – adică mama și tata 😉 – împodobea peste noapte bradul în camera de pe colț. Ne trezeam dimineața nerăbdători să-i vedem globurile și vechea instalație de steluțe strălucitoare care mergea zi și noapte.

Două-trei dimineți mai târziu deveneau mai interesante cadourile de sub brad. După care reveneam la senzația plăcută dată de luminițele de Crăciun – pe atunci nu se aprindeau într-un anumit ritm, ci rămâneau aprinse și atât.

Iar mirosul bradului se simțea în toată casa. Atât de puternic încât mi s-a întipărit în memorie și s-a asociat definitiv cu Sărbătoarea Nașterii Domnului.

Primul brad artificial

Când, adult fiind, am împodobit primul brad artificial din viața mea, copilul din mine s-a revoltat: „Da’ ăsta nu miroase a Crăciun. E o bucată de plastic!” 🙁 Mi s-a părut ciudat să pui de sărbători un fake-brad în casă.

M-am consolat însă cu faptul că era mult mai arătos și mai geometric-corect decât fratele natural ce i-a servit ca sursă de inspirație. Pentru un absolvent de mate-fizică era important ca bradul să arate corect pe toate axele și din toate unghiurile. 😉 Plus că era ușor de împachetat și de despachetat la următorul Crăciun.

Un alt argument pentru acceptarea bradului plastico-artificial a fost imaginea sutelor de pomi naturali pe care îi vedeam aruncați la gunoi prin toată Oradea, după sărbători. Ba, într-un an am descoperit câțiva sprijiniți de pubele încă dinainte de Anul Nou.

Nu e normal să-i tai cu milioanele pentru a-i ține câteva zile în casă și să-i atunci apoi la gunoi”, mi-am zis. Intraseră și pomii de Crăciun în malaxorul consumerismului și se aliniaseră și vânzătorii la regula „să producem (de fapt, SĂ TĂIEM) cât mai mult, nu contează cât se cumpără ori cât se folosește”.

Noroc că cei de la salubritate le-au găsit brazilor un rost post-sărbători și i-au adunat de pe străzi, transformându-i în compost.

Au mai apărut și brazii naturali în ghiveci, refolosibili sau returnabili ori plantabili în curtea casei. O soluție bună, doar că e puțin utilizată – conform observațiilor personale. 🙂

Bradul și muntele

Am înțeles că locul bradului e la munte, în pădurea lui, nu într-o piață de oraș, tras în plasă și vândut pe câteva zeci/sute de lei doar ca să fie aruncat câteva săptămâni mai târziu lângă un container urât mirositor. În fond, pomul împodobit e doar un simbol a ceea ce sărbătorim acum: nașterea, bucuria, fericirea de a fi alături de cei dragi.

Deci putem pune niște globuri – nu scumpe, că nu se merită 😉 – și o instalație de lumini cu tot felul de efecte și pe un brad artificial. Tot Crăciunul îl sărbătorim și în felul ăsta. Deși recunosc că mirosul bradului de sărbători din casa copilăriei nu-mi va ieși niciodată din minte. 🙂

Și încă un lucru care mi s-ar părea firesc: un brad natural își are locul lui și în casele din așezările noastre de munte. Acolo unde oamenii mai respectă pădurea de dincolo de gardul grădinii și nu le trebuie decât atât cât să se încălzească ori să-și mai clădească un acaret, ceva. Și știu să îi mulțumească bunului Dumnezeu pentru tot ce le-a dat, fără să ceară altceva în plus decât sănătate. Și, eventual, un deț de pălincă și un porc numa’ bun de tăiat după ce a dat prima zăpadă. 😀

Related posts

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.