Miercuri dimineața, când m-am uitat pe geam, mi-au zburat din minte toate știrile cu DNA, Dragnea, Iohannis și alte asemenea. Mă rog, au rămas alea legate de bani, taxe mărite, știți voi, chestii de astea care se socotesc întruna și pică întotdeauna nasol pentru portofelul personal.

Dar și de la ele am luat o pauză și am privit peisajul de iarnă. Ninsese din belșug noaptea, așa că totul arăta… cum să vă descriu? Ca în copilăria puștilor de acum 30 de ani. 😉

Evident că mi-au revenit în memorie tentativele de oameni de zăpadă cu oale vechi pe post de pălării, cazematele înalte cât un stat de om, țurțurii uriași și lemnele ce trosneau în sobă. Da, chiar am avut în casă sobe de teracotă. 😀

După o călătorie de câteva minute pe ulița copilăriei..

…am revenit în prezent neștiind dacă să râd sau să mă enervez. Asta pentru că am deschis laptopul pus pe masa din bucătărie, unde îmi fac dimineață de dimineață „traseul” printre portalurile de știri și grupurile de infotrafic de pe Facebook.

Pe lângă cei care transmiteau sec informații despre cum se circulă prin oraș/județ ori ăi de se bucurau de zăpadă – preferații mei, am dat și peste o mulțime de plângăcioși. Știți genul: cei care, dacă dă un fulg, scriu despre „iadul alb, șosele impracticabile, urgia iernii, nebunie în trafic”. (Sînt editor, știu despre ce vorbesc. 🙂 ) Niciunul nu era cu feerie de iarnă.

Se plângeau cât de nasol e când ninge, cât de dezastruos e traficul. Nu zic, multe străzi secundare din Oradea nu au fost curățate, pe unele mi-a patinat și mie spatele mașinii, dar nici vorbă să nu poată fi circulate. Trebuia să mergi mai încetișor, așa, dar erau folosibile. Iar în zonele principale se circula chiar bine, cel puțin pe la ora 9 când mergeam eu spre palat.

E iarnă și e normal să ningă, să fie frig și ghețuș

E drept, nu e normal ca la trei zile după să poți face drifturi în curțile blocurilor – dar nu pentru asta sînt curțile blocurilor, nu? Nici mie nu-mi convine că zonele NEcentrale sau nu extrem de circulate sînt lăsate de izbeliște. Dar (încerc să) nu mă plâng, mai ales prin postări pe Facebook. Așa-i firea mea, nu că aș fi vreun James Bond rece și calculat.

Și întreb autoritățile ce și cum – dacă tot am legitimație de presă – ori pun mâna pe lopată și deszăpezesc. În fiecare an sînt campion în curtea din sat. La bloc, însă, am câțiva vecini mult mai matinali. 🙂 Și perie pentru mașină. 😀