Nu mă pot abține să răspund unor părți dintr-o analiză menționată de o pagină de specialitate, analiză făcută de un jurnalist din presa centrală. Nu de alta, dar îmi privește direct munca și vreau să îndrept unele… hai să le spun inadvertențe.
Continue reading →Știu că pentru mulți nu reprezentăm decât niște cifre ori numere aruncate în diverse tabele contabilicești. Chestii în funcție de care se iau decizii, se schimbă trasee profesionale, uneori familii.
Continue reading →
Ne lovim de astfel de întâmplări de prea multe ori, iar ceea ce e cu adevărat nasol e că ne obișnuim cu mizerii, cu situații aiurea, cu oameni negativi. Le spunem, generic, normalitate, când știm bine că nu ar trebui să fie așa.
Continue reading →Ca să-și „vrăjească” victima, un escroc știe că trebuie să-i câștige încrederea cu o poveste bine pusă la punct. Una care să impresioneze și să fie credibilă. Și, mai ales, simplă, pentru că altfel riscă să se încurce în detalii. Cei care nu respectă aceste reguli simple, se dau de gol cât ai zice „IQ subunitar”.
Continue reading →
Am dat și peste o mulțime de plângăcioși. Știți genul: cei care, dacă dă un fulg, scriu despre „iadul alb, șosele impracticabile, urgia iernii, nebunie în trafic”.
Continue reading →
Deci putem pune niște globuri – nu scumpe, că nu se merită 😉 – și o instalație de lumini cu tot felul de efecte și pe un brad artificial. Tot Crăciunul îl sărbătorim și în felul ăsta. Deși recunosc că mirosul bradului de sărbători din casa copilăriei nu-mi va ieși niciodată din minte. 🙂
Continue reading →
Cei mulți dintre noi care avem treburi diverse prin magazine în perioada de dinaintea Sărbătorilor ne testăm în condiții extreme o calitate pe care începem să nu o mai avem: răbdarea. În îmbulzelile de peste tot, nici nu e greu.
Continue reading →Nu mă țin mândru că-s român, deși iubesc sincer locul unde mi s-a dat să trăiesc. Aș avea de ce să fiu cu pieptul în față, dar nu e meritul meu că țara e frumoasă și istoria zbuciumată, cu momente și oameni care au schimbat o lume.
Continue reading →
Soarta a făcut ca timp de câteva zile să redescopăr că mersul pe jos face piciorul nealcoș. Am făcut tradiționala navetă de acasă până la redacție la fel cum mergeau dintr-o cetate în alta strămoșii lipsiți de binecuvântarea lumii moderne, dar și de caii aflați la păscut și căruța nereparată de la ultima răsturnare în…
Continue reading →Știam că nu pot fi prins, drept urmare am pus mâna pe telefon și, după câteva numere formate la întâmplare și care nu se apelau – poate nici nu existau, am nimerit unul la care mi s-a răspuns.
– Alo, familia Gorilă? am întrebat repezit, după care am pus receptorul în furcă, izbucnind în râs.
Mi-am amintit de întâmplarea asta de când cu apelurile tot mai dese primite în ultima perioadă de la tot soiul de numere ciudate.