Omul priveşte pierdut, undeva, în jos. Din când în când, îşi duce mâna la faţă – e rănit la degete. Îşi pipăie încet o umflatură însângerată de lângă gură şi tresare uşor de durere. Are haina ruptă în câteva locuri, iar blugii plini de pământ stau mărturie unor căzături zdravene. – Mai bine îl lăsam…