Trec pe lângă Biserica cu lună, preocupat să butonez mailul de pe telefon. Nici n-am văzut-o pe tanti cu batic şi linguri de lemn/flori ţâşnind spre mine.  I-am auzit doar paşii grăbiţi şi vocea gâfâită: – Băiatu’, nu-mi dai nişte bani să mănânc ceva? Nu ştiu voi cum aţi fi reacţionat, dar eu n-am iuţit…