Sint pasionat de masini. Recunosc. Chiar daca din fata blocului imi face semn cu farul batrana mea Vectra, o creatie iesita acum 15 ani de pe banda de montaj a urmasilor lui Adam Opel. Evident ca as vrea si eu sa bag viteza cu un BMW seria 5 sau – visul meu de flacau solo – un Q7. Dar…chestie de portofel. In fine, repet, sint pasionat de masini. Dar sint momente in viata unui „autopasionat” pe care oricine ar vrea sa le evite. Par egzamplu, schimbarea cauciucurilor de vara cu cele de iarna. TEROARE!!!!!!!!!!!!! NERVI!!!!!!!!!!!!!!!!MAME, ORIGINI, SFINTI, RESEMNARE!!!

M-am dus sambata cu „amanta” germana sa o incalt cu gume de iarna (nu noi, ca doar nu e Jessica Alba). Trag la o vulcanizare din orasul natal si incerc sa leg o conversatie cu nenea cu basca dinauntru. „Tre’ sa asteptati, ca mai am doi la rand”, imi zice, aruncand o privire la doi tipi, imbracati dupa ultima moda, cu pantaloni de trening si pantofi de lac. Fac un calcul rapid si zic sa astept, ca doar nu o sa stau mai mult de o ora. Fals, moshule, fals! Unul dintre „fotomodelele” de la rand era, pare-se, amic cu tipul cu basca de la vulcanizare. Nu de alta, dar a avut parte de meniu complet: pe langa schimbatul rotilor, „basca-man” l-a lasat sa aspire masina, sa o streaga duios cu un prosop pe bord si sa o bibileasca – naiba stie de ce – in zona tevii de esapament (probabil ceva reminiscenta din adolescenta). Dupa o ora, fericit ca si-a facut luna masina pe nervii mei, „fotomodelul” s-a urcat la volan si a disparut. A intrat in boxa al doilea prezentator de moda. Cu un microbuz in dotare, pe parbrizul caruia se lafaiau mai multe steaguri ale unor tari din UE (in acele momente ii transmiteam individului o chestie cu rima), omul a cerut schimbarea tuturor rotilor. Am strans din dinti si m-am pregatit sa mai astept inca o ora. Din nou fals. Intre timp, pe la nenea cu basca mai veneau soferi care ba voiau sa umfle putin o roata, ba sa le vulcanizeze cate un cauciuc. Amabil, omul nu-i refuza si, printre cele patru roti ale microbuzului, mai strecura una „straina”. Si ca totul sa fie cum scrie la carte, in zona si-a facut aparitia un tractor. Duduind de mama focului, magaoaia nu s-a oprit nici o secunda timp de mai bine de doua ore. La volan, nimeni altul decat varul lui Dezbracatu’. Cu pantofi de lac, nelipsitii pantaloni de trening, cunoscuta haina de piele si un fes a la Base pe chelie, omul s-a apucat tacticos sa-si depaneze singur vehicolul. Cand ma pregateam in sfarsit si eu sa intru in boxa, in zona si-a facut aparitia un macelar, pe care cei din zona il trateaza cu respectuosul”domn doctor”. Asa o fi, mai ales ca se prezinta drept medic la spitalul din oras. Oricum, pentru mine ramane macelar, dupa ce in urma cu cativa ani, voia sa ma”deschida”, nemultumit ca nu reusea sa-mi stabileasca un diagnostic.

Revin. Fara jena, mace…pardon, „domn’ doctor” se baga in fata si imi face semn sa-l las pe el sa intre. M-am facut ca nu-l aud, l-am trimis in origini (in gand, ca altfel sint un tip de bun simt) si m-am bagat eu in fata. Numai ca manevra mea nu l-a impresionat pe „basca-man”, care a sarit amabil sa-l ajute pe doctor.

Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, surprize, surprize: una dintre roti nu a putut fi data jos, pentru ca doua suruburi au fost atat de stranse incat era sa-i rupa o cheie specialistului in vulcanizare. Asa ca am acceptat inlocuirea a doua roti, chestia care mi-a scos din buzunar 30 de lei. Asadar, 4 ore si jumatate de stat la vulcanizare=30 de lei si un minus de doua cauciucuri de iarna, care sed si acum in portbagajul „amantei nemtesti”.

Cred ca data viitoare imi angajez un tip care sa mearga sa-mi schimbe cauciucurile. Ii dau 20 de lei pentru efort, dar imi prelungesc viata cu cateva ore.