Dincolo de scandaluri, plecari, suturi in partea dorsala, aere de vedeta, minciuni, demisii, demiteri, neimplicare, dureri in cot, smecherii, lipsa de bun simt, idiotenie, adularea propriei persoane etc, ramane ceva ce conteaza: familia si cei dragi. Iti dai seama de acest lucru doar in momentele in care unul dintre cei apropiati trece prin momente grele sau, de ce nu, e undeva pe culmea fericirii. Atunci, toti cei din familie sau cei care tin la el/ea se strang in jurul lui/ei, il/o ajuta sau il/o aplauda, dupa caz.

Asta e tot ce conteaza. Bucuria din ochii unui copil care iti sare in brate cand te vede, tristetea celui care sufera si alaturi de care trebuie sa fii, incercarea de a face ca totul sa le fie bine celor pe care ii iubesti. Chiar daca uneori nu prea ai timp de ei si alte probleme par a fi mai importante.

Cei ce-mi sint dragi sint cei mai importanti. Restul e vanare de vant, vorba lui Dylan si, mai apoi, a Pasarii Colibri.