Nu sint topit dupa cinematografia romaneasca. Nu ma impresioneaza cu nimic noul val si cu greu ma poate convinge cineva sa urmaresc un film romanesc nou…Nu stim sa punem pe pelicula decat extremele tarii asteia: geniile, care vorbesc, al naibii, extrem de literar, si violatorii, criminalii, scursurile societatii, care, la fel, injura cu articol hotarat si relativ deontologic. (Cine vrea sa ma considere incult, n-are decat, it’s a free country!) Unde o fi omu’ de rand, pulimea – cum il cataloga cu „duiosie” un geniu al avocaturii oradene?

Prefer filmele vechi…si putine din cele noi, facute de „profii” aia de la „Padurea Sfanta”. Si actorii de moda veche. Am crescut cu filmele lui Amza Pellea – pe Mihai Viteazul nu l-am cunoscut din cartile de istorie, ci de la cinema, si credeam ca mai traieste ca doar l-am vazut si in „Nea Marin Miliardar” -, Toma Caragiu, Dem Radulescu, Jean Constantin, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu, Stefan Banica – seniorul si juniorul-, Sergiu Nicolaescu („Un fleac, m-au ciuruit 🙂 ), Florin Piersic, Ilarion Ciobanu…

Multi s-au dus. Discret, fara tam-tamul de care sint inconjurate asa-zisele vedete moderne. Acum, s-a decis sa-i urmeze si Ovidiu Iuliu Moldovan. A murit in seara asta. Chinuit de boala. Si mai avea multe de spus…avea doar 66 de ani…

O data cu el s-a dus John Brad – fratele mijlociu din seria „ardelenilor”. S-au dus o parte din „masca de argint” si „un crai de curte veche”… Avea o voce inconfundabila…pe el, pe Amza, pe Toma Caragiu si pe Sergiu Nicolaescu („Auzi, Pistruiatule, eu cand fumez, imi vin idei nastrusnice…”) puteam sa-i identific dintre mii de voci.

Cand moare un mare actor, o intreaga lume careia i-a dat viata isi pierde unicul zeu. Raman doar muritorii, care sint datori sa nu-l uite.