La 4 ani, un copil sufla in lumanarile de pe tortul de ziua lui. Noi suflam in pumni sa ne mai incalzim. Cat despre tort…
La 4 ani, tremuri cand intri pe usa si vezi o multime de oameni care aplauda, te pupa si te strang de obraji. In urma cu 4 ani, tremuram si noi de emotie. Mai am pe undeva poza de la prima emisie, cand ne bucuram ca niste copii. O s-o pun aici cand o gasesc. Pana atunci, acum tremuram de nervi sau cand ne bate vantul prin buzunare.
Acum 4 ani mai tremuram si de frig, intr-o incapere de cativa metri patrati in care ne inghesuiam la cateva mese prafuite si paseam peste un nylon pus peste o mocheta. Dar cui ii pasa? Ne simteam o echipa. Cu bune si rele, dar…o echipa.
Dupa 4 ani, ce-ar mai fi de zis?
La multi ani Adrian! Stiu ca pare desuet dar chiar iti doresc sau va doresc, ca la ceas aniversar sa realizati incotro vreti s-o luati, pentru ca eu cel putin nu mai intelg nimic, si vorba aia chiar sunt descuiata.
Nu as vrea sa fac afirmatii siropoase pentru ca imi cunosti sentimentele legate de TTV, dar mi-as dori ca acum in al patrulea an, cand ati crescut mari si mergeti la gradinita sa faceti ceva care sa redreseze TTV. Imi pare rau ca nu mai sunt acolo, am fost mandra sa lucrez cu voi, ati ramas oamenii dragi sufletului meu.
LA MULTI ANI adevaratei echipe TTV!
in conditiile in care munciti acum ar suna ca o injuratura urarea „la multi ani”.asa ca reformulez :”trai bun cu baba”. o ceva de genul asta. cand am trecut eu pe acolo deja mergea prost.lucrurile nu dau semne ca s-ar face bine, şi nu cred ca plugarii din TTv au o vină în sensul ăsta.păcat de sângele vărsat.sper să vă meargă mai bine.
Ioana, iti multumesc cu o deosebita consideratie! Afirmatiile tale deloc siropoase ma ridica pe culmile cele mai de sus ale emotiilor cognitive. Permite-mi sa-ti adresez calde multumiri din partea subsemnatului si sa-ti dau si o cheie de rezerva pentru deschidere…
Trecand peste astea, hai sa-ti spun un secret: NU AM CRESCUT MARI, NU MERGEM LA NICI O FUTUTA DE GRADINITA SI NU NE BAGA NIMENI IN SEAMA!!!!!
Si sa nu-ti para rau ca ai plecat de aici….
🙂 Si frumos, si trist. Mi-e dor si in acelasi timp….nu prea. Pacat de ce-a fost la inceput.
oana, keep on livin’, asa cum facem toti. regretele nu-si au rostul, amintirile frumoase nu sting rautatile de acum. va fi bine 🙂