29 iulie 1998. Nu uit niciodată data asta. Cam caldă ziua pentru gustul meu. Dar nu doar ea era de vină pentru năduşelile care mă treceau. Cu câteva zile în urmă primisem acasă un telefon. – Domnul Adrian Laboş? (până şi l-ul de la „domnul” se auzea clar si distinct) – Da. – Bună ziua….