Te doare stomacul? Bea un deţ de spirt

Când eram junior, auzeam de la bunici poveşti despre sugative care, în lipsă de alcool veritabil, şi-l fabricau. Ori filtrau spirtul prin pâine, ca să îi îndepărteze colorantul, ori puneau pastă de dinţi în apă, ori foloseau pufoaica (asta din urmă mai rar în zona noastră). 😀 Mă miram pe atunci, mai ales că la Beiuş nu prea duceau oamenii lipsă de pălincă, iar distilerii improvizate existau cu zecile în fiecare sat din zonă. Ascunse, pentru că înainte de ’89 nu era voie. Aşadar, setea de alcool se astâmpăra uşor.…

Citește mai departe

Corespondent în zonă de război

Am avut întotdeauna un respect deosebit pentru corespondenţii de război. Indiferent că s-au numit Adelin Petrişor, Mile Cărpenişan, Cătălin Radu Tănase, Cristina Liberis sau, mai nou, ciudăţenia aia de Cristian Zărrrrescu (mai mult fără rrrrrr 🙂 ). A merge într-o zonă de conflict, a te expune de bună voie unor pericole care te pot costa chiar viaţa, totul pentru a le arăta oamenilor ce se întâmplă lângă ei – sunt nişte chestiuni care merită cel puţin respect. Aşa cum unul din filmele mele preferate rămâne „Live from Baghdad”, despre o…

Citește mai departe

Oradea în direct – învierea

Adevăr grăiesc, fraţi şi surori într’ale radioului, timpul e aproape sau, cum ar zice Frank Black din Millennium, „the time is near”. 😀 Messul a vestit ieri învierea unui „Lazăr” 😉 (resurrection of Lazar, ca să înţeleagă şi conaţionalii) căruia mulţi i-au cântat ultima pomenire în urmă cu mai bine de jumătate de an. Iată cum sună vestea primită marţi de la părintele (emisiunii) Flavius Bunoiu de la Oltenia: „De la 1 septembrie, pe Naţional FM Oradea 107, Flavius şi Mihai readuc la viaţă în fiecare dimineaţă ORADEA ÎN DIRECT.…

Citește mai departe

Care ai făcut, mă, sex noaptea fără să ştii?

Adevărul e că mai am şi eu insomnii, ca orice tip singur care îşi pierde serile şi o parte din nopţi în faţa calculatorului sau a televizorului. Iar când joc un fotbal până la 1 noaptea…atunci să te ţii lipsă de somn… Dimineaţa 100% mă trezesc ameţit şi fac eforturi seriose să mă ridic din pat. Dar în general nu am probleme mari, mai ales că recuperez în week-end tot somnul nefolosit în timpul săptămânii. În schimb, jur că nu am făcut niciodată sex în somn fără să-mi dau seama,…

Citește mai departe

Luni, my love

Începe încă o săptămână. Parcă ieri a început cealaltă. Sau cea dinaintea ei… Sau… Mda. Încă o zi de luni în care o să fiu întâmpinat cu tradiţionalul „lunea nici iarba nu creşte” sau mai modernul „aşa nu am chef de nimic astăzi”. 😀 Încă o zi în care voi auzi tradiţionalul răspuns „Nimic!”, dat la întrebarea „Ce faci azi?”. Altădată îmi plăcea ziua asta, profesional vorbind. Aveam subiecte la greu din week-end şi parcă nu era atât de greu să găsim altele cu care să umplem cealaltă jumătate de…

Citește mai departe

În sfârşit, avem obiectul muncii!

O cheamă T90 Strike şi ăsta e doar prenumele. Ăla de familie e muuuuuult mai cunoscut: Nike. Nu ştim cum să o strigăm, dar în mod sigur ştim cum să-i tragem şuturi. Nu de alta, dar e noua minge a echipei de fotbal a televiziunii. Forme ideale, suplă, bine…desenată 😉 atrage orice privire. Iat-o. Ne-a costat 70 de lei, dar a meritat. Am strâns bani toţi din echipă, vreo 10 bucăţi de „magicieni ai balonului”, şi azi am fost cu Vlad să o cumpărăm. La „Lotus”, nu că sîntem ceva…

Citește mai departe

De ce-mi plac Jocurile Olimpice

Pentru că îmi oferă posibilitatea să văd şi alte sporturi decât „Măria Sa, Fotbalul”. Mă bucur când pot să văd un meci de baschet, o întrecere de canotaj, pigmentată cu o legătură la box, o partidă de volei la ora 7 dimineaţa, lupta de la scrimă, splendidele exerciţii şi comicele ratări de la gimnastică, lacrimile şi bucuria de la handbal, înotătorii îmbrăcaţi de NASA cu costume care sparg recorduri după recorduri şi, mai ales, întrecerile de atletism. 🙂 Toate astea nu se pot compara cu cocina care a devenit „fotbalul…

Citește mai departe

La mulţi ani, măi, blogule, dragă!

Un anişor! 😀 Mamă, ce a trecut timpul. Pe 20 august 2007, sătul de plictiseală şi de vorbitul cu televizorul ori pereţii – sport interesant, dar dăunător în cantităţi industriale -, am decis să-mi fac un blog. Am făcut atunci primul pas: am dat drumul unui salut cordial spre miliardele… nu de oameni, nu-s obsedat să fiu cunoscut, ci se miliardele de biţi şi alte asemenea figuri electronice ce compun lumea netului. Am recunoscut mereu că m-am inspirat de la to’arăşu’ Bunoiu, un oltean deştept de la radio, care îşi…

Citește mai departe

După 24 de ani

Privesc uimit în farfuria pe care ospătăriţa blondă, zâmbitoare şi mereu alergând (am remarcat-o 😉 ) a aşezat-o în faţa mea. Un miros îmbietor îmi gâdilă „în mod plăcut” senzorii olfactivi şi trebuie să înghit: prea mare e pofta. Pe blidul pogan se întinde ademenitor o jumătate de păstrăv, de vreo juma’ de kilogram (alăturarea jumătăţilor se impune), bine făcută pe grătar. Bucătarul aruncase pe margine nişte roşii pitice, cât nasturii de la haina unei păpuşi… Arăta bine, aşa, de decor. 🙂 Iar lângă se lăfăia o cană plină ochi…

Citește mai departe

Un OM are nevoie de ajutor

Priviţi ce scrie cu litere mari, roşii şi negre, în partea de sus a acestei pagini. E un îndemn. Nu e scris de o candidată la Miss Univers, preocupată să-şi facă imagine şi să înduioşeze penibil inimile celor din juriu. E îndemnul unui om căruia cancerul i-a luat unul dintre cei mai dragi oameni din lume. Boala asta nu s-a oprit o dată cu moartea tatei. E absurd să cred altceva, deşi e absurd să nu-mi doresc ca totul să se fi încheiat în acea zi de mai. Cancerul continuă…

Citește mai departe