Când eram junior, auzeam de la bunici poveşti despre sugative care, în lipsă de alcool veritabil, şi-l fabricau. Ori filtrau spirtul prin pâine, ca să îi îndepărteze colorantul, ori puneau pastă de dinţi în apă, ori foloseau pufoaica (asta din urmă mai rar în zona noastră). 😀 Mă miram pe atunci, mai ales că la…

Am avut întotdeauna un respect deosebit pentru corespondenţii de război. Indiferent că s-au numit Adelin Petrişor, Mile Cărpenişan, Cătălin Radu Tănase, Cristina Liberis sau, mai nou, ciudăţenia aia de Cristian Zărrrrescu (mai mult fără rrrrrr 🙂 ). A merge într-o zonă de conflict, a te expune de bună voie unor pericole care te pot costa…

Adevăr grăiesc, fraţi şi surori într’ale radioului, timpul e aproape sau, cum ar zice Frank Black din Millennium, „the time is near”. 😀 Messul a vestit ieri învierea unui „Lazăr” 😉 (resurrection of Lazar, ca să înţeleagă şi conaţionalii) căruia mulţi i-au cântat ultima pomenire în urmă cu mai bine de jumătate de an. Iată…

Adevărul e că mai am şi eu insomnii, ca orice tip singur care îşi pierde serile şi o parte din nopţi în faţa calculatorului sau a televizorului. Iar când joc un fotbal până la 1 noaptea…atunci să te ţii lipsă de somn… Dimineaţa 100% mă trezesc ameţit şi fac eforturi seriose să mă ridic din…

Începe încă o săptămână. Parcă ieri a început cealaltă. Sau cea dinaintea ei… Sau… Mda. Încă o zi de luni în care o să fiu întâmpinat cu tradiţionalul „lunea nici iarba nu creşte” sau mai modernul „aşa nu am chef de nimic astăzi”. 😀 Încă o zi în care voi auzi tradiţionalul răspuns „Nimic!”, dat…

O cheamă T90 Strike şi ăsta e doar prenumele. Ăla de familie e muuuuuult mai cunoscut: Nike. Nu ştim cum să o strigăm, dar în mod sigur ştim cum să-i tragem şuturi. Nu de alta, dar e noua minge a echipei de fotbal a televiziunii. Forme ideale, suplă, bine…desenată 😉 atrage orice privire. Iat-o. Ne-a…

Pentru că îmi oferă posibilitatea să văd şi alte sporturi decât „Măria Sa, Fotbalul”. Mă bucur când pot să văd un meci de baschet, o întrecere de canotaj, pigmentată cu o legătură la box, o partidă de volei la ora 7 dimineaţa, lupta de la scrimă, splendidele exerciţii şi comicele ratări de la gimnastică, lacrimile…

Un anişor! 😀 Mamă, ce a trecut timpul. Pe 20 august 2007, sătul de plictiseală şi de vorbitul cu televizorul ori pereţii – sport interesant, dar dăunător în cantităţi industriale -, am decis să-mi fac un blog. Am făcut atunci primul pas: am dat drumul unui salut cordial spre miliardele… nu de oameni, nu-s obsedat…

Privesc uimit în farfuria pe care ospătăriţa blondă, zâmbitoare şi mereu alergând (am remarcat-o 😉 ) a aşezat-o în faţa mea. Un miros îmbietor îmi gâdilă „în mod plăcut” senzorii olfactivi şi trebuie să înghit: prea mare e pofta. Pe blidul pogan se întinde ademenitor o jumătate de păstrăv, de vreo juma’ de kilogram (alăturarea…

Priviţi ce scrie cu litere mari, roşii şi negre, în partea de sus a acestei pagini. E un îndemn. Nu e scris de o candidată la Miss Univers, preocupată să-şi facă imagine şi să înduioşeze penibil inimile celor din juriu. E îndemnul unui om căruia cancerul i-a luat unul dintre cei mai dragi oameni din…