Ştiţi de ce aveţi nevoie cel mai mult când vă schimbaţi roţile la maşină? Mda, un amic bun mi-ar zice că în primul rând ai nevoie de maşină, apoi de roţi şi, la final, de o cheie bună 😉

Neeee… Când vă schimbaţi roţile la maşină aveţi nevoie de nervi supertari şi de o răbdare de instructor auto. V-o spune subsemnatul, Stan Păţitu’. Alaltăieri, am făcut 30 de kilometri prin Oradea, am vizitat patru vulcanizări şi am consumat aproape 100 de lei. Mai precis 96, pe parcursul a 2 ore. Asta după ce am încercat să-mi schimb la Beiuş vechile cauciucuri de iarnă cu nişte Pirelli „adevărate”, cumpărate din… Oradea 🙂

Toată alergătura asta nu trebuia făcută dacă deştepţii care mi-au pus anvelopele în iarnă nu strângeau roţile cu ceva pistoale de neam prost!!!! Acum, după atâtea luni, nu le-a putut desface nimeni, cu nicio cheie. De aceea am ajuns la o vulcanizare de camioane de pe centură, unde, „norocul” meu, pistolul electric era defect. Şi mi se zisese că e singurul care le poate destrânge. Dar aveau băieţii nişte scule de camioane şi au reuşit să destrângă. Numai că, reîntorcându-mă la o vulcanizare pentru „furii albe” mai finuţe decât TIR-urile 😉 , „Bănel” ăla în salopetă n-a reuşit să schimbe decât o roată. Era venit, probabil, după un cantonament plin cu autogoluri şi nu mai avea vână în el…

Noroc că – REŢINEŢI – lângă podul de peste Borşului, pe centură, e un mic atelier, cu vulcanizare şi scule tuning, care lucrează cu scule profi. Am ajuns întâmplător în zonă şi, jur că aşa a fost, băiatul de acolo a reuşit să desfacă şuruburile de la roţi de parcă se juca. Mi-a explicat de ce: cheia lui costa 150 de euro, pe când cheile alea pe care „vulcanizatorii” obişnuiesc să le folosească, luate de prin pieţe, costă 70 de lei şi rezistă pe măsură.

Aşa că acum „Furia albă” are 4 Pirelli noi şi merge ca un atlet care tocmai a primit nişte Nike de ultimă generaţie. Parcă a mai tăiat vreo 4 anişori din cei 16 pe care îi are. De aceea, acum o iubesc cum n-am iubit-o demult (vorba lui Vlad, micul Romeo înnamorat 😉 )

P.S. Apropo de maşini şi şoferii lor. Azi, şedeam ca tot deţinătorul de „Furie albă” la semaforul din apropierea gării, aşteptând verde s-o pot lua la stânga, spre Dacia. Moment în care un „Alonso” s-a băgat brusc în faţa mea cu o dubită cu numere de Spania (asadar comparatia cu pilotul de la Renault nu-i deplasată). Însă, fac pariu pe oricât că era vreun căpşunar autohton. Stilul de condus l-a dat de gol… Nu ştiu cum sînt spaniolii, dar ştiu sigur cât de nesimţiţi sînt confraţii de pe drumurile noastre dragi şi pline de gropi.