Despre jurnaliştii care ne fac să nu rezistăm fără televiziune

Dragi colegi de oriunde aţi fi,

Cei care încă mai credeţi că televiziunea – şi presa, în general – înseamnă conferinţe de presă, subiecte subţiri căutate cu înfrigurare pentru a le arunca în faţa „căpcăunului” de producător, solitaire şi bârfe, ţigări fumate în ciuda celorlalţi în mijlocul redacţiei, o bere sorbită pe fugă ca să fie astâmpărată setea (cică), emisie lăsată de izbelişte pentru o cafea, întârzieri peste întârzieri sau bisericuţe, vă recomand să citiţi ce spune despre ECHIPA DE ŞTIRI un om care ştie televiziune şi o face la un nivel pe care alţii doar îl visează, Vlad Petreanu.

Apoi mai discutăm despre valoarea fiecăruia şi pretenţii. OK?

Fără categorie

  1. Ce pretentii vrei sa emita unii de pe acolo???? Pentru multi e DOAR un job…. Asa sunt si lucrurile care sunt facute de oamenii pt care televiziunea e doar un alt loc de munca 😉 SPOR in continuare!

  2. Ioana,tu ştii cel mai bine unde te încadrezi. Eu ştiu că, după atâţia ani de presă – nu mulţi, e adevărat – mai am enorm de mult 🙂 de învăţat şi muuuuuuuult de ascultat. Sînt alţii de la care pot învăţa şi, sincer, câteodată…. aiurea, ÎNTOTDEAUNA mi-e dor de teren, de transmisiunile cu DSNG, să simt ştirile pe teren, să fiu doar eu şi cameramanul, umblând de nebuni să facem materialul.
    Asta înseamnă presa, nebunii ăştia de reporteri o fac, nu scrobiţii, infatuaţii şi cei care vin la redacţie după program de 8 ore şi eterni chibiţi.
    Din păcate, mai apare şi latura materială…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.