Chiar nu mă interesează lupta asta aiurea pentru televizarea meciurilor din Liga lu’ Mitică. Pe bune, mi se rupe, ca să folosesc un termen de specialitate. Dacă mi s-ar cere părerea, aş zice că Teszari şi Voiculescu au dat bani grei pe drepturile de difuzare şi e normal să vrea să-şi scoată banii. Cum cred de cuviinţă. Sunt oameni de afaceri, nu samariteni, care să stoarcă lacrimi de mila microbiştilor sau să le dea meciurile gratis tuturor operatorilor prin cablu. Dar dacă Boom TV câştiga licitaţia? Atunci câţi dintre noi vedeam Liga I la tv?

Noroc că părerea mea nu-i interesează pe băieţii ăia simpatici 😉 de la Ligă ori FRF…

ÎN SCHIMB, PE MINE MĂ DOARE CĂ MOARE BASCHETUL DIN ORADEA. Nu a trăit mult, doar 5 ani… De când Toni Alexe şi compania şi-au pus în cap să reînfiinţeze echipa de baschet a oraşului. S-a născut din nou şi a trăit frumos, chiar dacă unul dintre părinţi s-a transferat, prea devreme, la o echipă fără suporteri în lumea noastră, şi nu a apucat să o mai vadă crescând.

Dar nu apucă nici să o vadă agonizând, murind încet, sub ochii indiferenţi ai celor puşi să aibă grijă de ea. 🙁

Am trăit la Sala Sporturilor, la meciurile baschetbaliştilor, senzaţii inegalabile, când din sute de piepturi izbucneau îndemnuri la luptă, strigăte de fericire sau dezamăgire. Aşa ceva, să-mi fie cu iertare, nu am simţit la nici un meci al lui FC Bihor, dar, drept e, că nici Camp Nou nu se compară cu nimic. Doar că eu vorbesc aici de Oradea…

Baschetul nu e un sport care să aducă spectatorii şi banii pe care îi aduce fotbalul. Contractele pentru jucători sunt de zeci de ori mai mici decât cele ale unor fotbalişti analfabeţi şi cu aere de mari vedete. Expunerea mediatică e sub orice nivel...Uitaţi-vă cât loc oferă pentru acest sport marile ziare de gen din ţară… Asta la noi, că în America alta e situaţia! 😉

Dar baschetul e un sport iubit în Oradea. Nu vorbesc în numele tuturor celor care vin la meciurile lui CSM. Vorbesc în numele meu. A celui care vedea sala plină atunci când echipa era pe val şi juca de la egal la egal cu marile forţe ale baschetului românesc.

Trebuie ajutat să supravieţuiască! Să nu moară în agonie…. Pentru că atunci ar muri un vis frumos. Un vis al celui care veghează de câţiva ani, de pe imensul poster de la Sala Sporturilor şi de undeva din ceruri, fiecare meci al echipei căreia, într-un fel, odată, i-a dat viaţă din nou.

Un articol de opinie interesant pe aceeaşi temă a scris Adrian Ciucuriţă pe sportulbihorean.ro