Ce e al meu, e al tuturor… Ce băiat simţit e eu!

– Alo! Ceau, bătrâne!

– Cu respecte, domnule dragă! Ce faci?

– Fii atent! S-a petrecut acum o chestie urâtă…

– Aha. Unde?

… Discuţia ţine vreo două minute, aflu detaliile şi închid telefonul. Operaţiune importantă, pentru că de pe el am sunat şi e AL MEU.

Fug în stradă şi privesc în zare precum Vitoria Lipan în aşteptarea lui Nechifor. 😉 Nici vorbă. Nu de Nechifor, ci de maşini. Asta e. Mă arunc în bătrâna Furie Albă (I love u, bătrânico 😀 ) şi pornesc la drum. Că e A MEA.

Ajung primul. Merit o mărire de salariu. 😉 Iar am probleme cu capul. Visez în plină zi. Dar malacul care mă ia în primire există şi e real.

– Bună ziua! Dumneavoastră?

– De la televiziune…

– O legitimaţie aveţi?

– O secundă… Păi, nu am…

– Îmi pare rău…

– Dar…

– Am zis: „ÎMI PARE RĂU!” 🙁

Aleg soluţia cea mai normală într-o astfel de situaţie: mă retrag şi caut altă modalitate de a afla informaţiile. Nu am legitimaţie. Că nu e semnată. Că nu e ştampilată. Că în poză nu am ieşit bine. Că… Bine că am buletin şi aşa realizez cum mă cheamă. Că dacă ar fi să sun pe cineva să-mi confirme, nu am minute.

Stai! Da’ ce, fără legitimaţie nu se poate trăi? Păi, băi, pe mine mă cunoaşte toată lumea. Serios! În şcoala generală m-au pus şi la panoul de onoare. Am colectat cele mai multe kile de porumbele şi cele mai multe borcane. Treabă grea, domnule!

Cred că am nevoie de un concediu. Mi-l iau de 6 săptămâni. ŞASE! (Şase saşi în… mi se rupe limba 😉 ) Aşa voi bate recordul. Ăla de 5 săptămâni. Că aşa se ia mai nou. Sau de 3, că şi ăla e la modă. Fancy, tu, fată! 😀

Fără categorie

  1. bine ti-a facut. cum sa intrii fara legitimatie? si politia are nevoie de legitimatie. mai uita ei de mandat dar legitimatia o au tot timpul.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.