Băi, frate, ce mişto se vede lumea prin sticla asta. De bere, evident, fraierilor care nu savuraţi plăcerea! Cucu, bau… Impotenţi bahici ce sînteţi! 😀 Habar n-aveţi voi, gângănii insignifiante, ce important te vede lumea prin sticla asta!

Mai bine zis, ce importanţi se văd unii printr-un asemenea material. Bine, problema devine acută când lichidul făcut din malţ, hamei şi încă vreo două ingrediente (plus lămâie, mai nou) e băgat cu forţa într-o doză de aluminiu. Da’ nu-i o mare dificultate. Ideea e că oricum ai băga berula în tine, tot te vezi altfel. Mai deştept decât idioţii care te înconjoară, mai filosof decât fraierii care nu ştiu decât să facă treabă – se vede din privirea aristotelică de după vreo două teore…, pardon, beri.

Iar dacă o bei şi la birou, în mediul academic, te simţi de-a dreptul un mic Rambo (scuze pentru cei neamatori de filme dure, de bărbaţi, şi aplecaţi 😉 mai ales asupra artei, dragă) sau un mic Al Pacino în „Parfum de femeie” (e bine aşa???).

E drept că unul care o îngurgitează la birou se crede un mic rebel, care se ia la trântă cu regulile despotice impuse de o administraţie tâmpită. „Dă-i în elicea mea de şefi!” este strigătul de luptă, amortizat de o gură dată din vole pe gât (unde cuvântul „elicea” are o cu totul altă conotaţie, după cum bine înţeleg cei ce vor să înţeleagă 🙂 ).

Cred că mai bună ar fi mutarea birourilor pe vreo terasă. Pun pariu că acolo s-ar munci şi s-ar face treabă, iar berea s-ar transforma subit într-o apă plată cu lămâie. Mi-e insă că şi pe aia o s-o falsifice şi o s-o transforme în Beck’s clasic, fără lămâie. Ştiu nişte magicieni de ăştia 😉

Pănă atunci, daţi-mi voie să evit pe cât posibil terasa „La biroul vesel”! Nu sînt obligat să suport alcoolul chiar şi între 9 şi 18. Ştiu mai bine ca alţii ce efecte are alcoolul. Nu sînt mironosiţă, dar m-am săturat de „intelectuali” cu iz de hamei…