Năluca

„Simţi că s-a făcut frig? Simţi că s-au dus zilele de vară?” Bătrânul trase puternic aer în piept. O mireasmă de frunze şi iarbă tăiată proaspăt îl învălui şi un zâmbet i se iţi în colţul gurii. Era parcul lui. Era banca de pe care privea jocul copiilor, căderea frunzelor, pasul lin al îndrăgostiţilor pe alei… Nici nu mai ţinea minte câte toamne l-au prins pe acea bancă. Îi devenise un fel de tovarăşă, martoră tăcută a gândurilor pe care nu a apucat sau nu a încercat niciodată să le…

Citește mai departe