Îmi place ţara asta, chiar dacă nu-s un naţionalist declarat. Îmi plac oamenii de pe aici, dar nu toţi. De fapt, îmi plac atât de puţini încât mă întreb dacă nu cumva nu-mi place niciunul. Glumesc, evident. 😉 Serios acum, ţara asta are şi bune şi rele. Aşa cum e ea, aici trăim, până la noi directive. 🙂 Unii chiar vor să o ajute. Fie chiar şi prin apeluri de genul celui pe care l-am primit azi pe mess. Un fel de apel la raţiune naţională.

„Cumparati Made in Romania tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care le-au mai ramas si care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din afara, dar atunci cand poti alege … Ajutand Romania, ne ajutam pe noi insine !!! Da-mi Doamne mintea romanului cea de pe urma!”

Fiecare înţelege ce vrea şi face ce vrea. Sînt produse foarte bune româneşti, pe care le cumpăr în dauna celor străine. Dar niciodată, chiar niciodată, nu aş schimba Opelul meu bătrân, dar”furios” 😀 , cu o Dacia faceliftingată. Îmi pare rău!