IUBESC IARNA!!!!!!

Aia în care ninge cum o face acum, în care stratul de zăpadă depus pe maşini sau pe aiurea, prin oraş – nu la munte -, se măsoară în zeci de centimetri. (Cam falice dimensiuni, ştiu, dar ruşine obsedaţilor care se gândesc la altceva 😉 decât la mărimea stratului de zăpadă.) Iarna aia care-mi aminteşte de copilărie, când omul de zăpadă era mai mare decât mine. Evident, pe atunci nu aveam 1, 90 m… deşi nu-mi amintesc cum e să fii mai mic decât înălţimea asta. 😉

Cei cu tendinţe hawaiiene, amatori de temperaturi de vară, soare arzător şi nisip fierbinte, să mă lase puţin să-mi digerez iarna în pace. Mai ales că demult nu a mai nins atât. Promit că mă voi gândi şi la o baie în apele calde ale mărilor tropicale. Îmi place şi vara, recunosc, dar toate la timpul lor.

Acu’, seara, m-am distrat timp de câteva minute – cât am rezistat afară, în tricou – luând la ţintă Furia Albă. Mă plictiseam, înţelegeţi-mă… Cum pe marginea balconului propriu şi personal s-a pus ceva zăpadă, am făcut o rezervă strategică de bulgări şi am luat în cătare bătrâna mea maşină. „Fata” n-a comentat, că înţelege şi ea că are un stăpân educat, care nu poate să dea de disperat, cu bulgări, după alte maşini 😉 . N-au fost proiectilele prea mari, dar meşter a fost lunetistul. Doi bulgări, din vreo 5, au atins maşina pe o portieră şi pe farul din dreapta.

O dată rezolvată problema asta cu adânci resorturi psihice, m-am lămurit că mâine, la prima oră, pot să mă joc din nou cu zăpada. Daca mai ninge, şi aşa zic avertizările, că va mai ninge, am toate şansele să repet operaţiunea din dimineaţa de azi, când mi-am curăţat maşina parcată de vineri în faţa firmei. S-a depus pe ea vreo 20 de centimetri de nea, iar ca bonus am primit de la colegii de la RDS un om de zăpadă pe capotă, cu nişte ţigări înfipte în cap. Mai lipsea un afiş cu Răduleasca în desuuri, şoptind suav: „Asta e singura ta plăcere?” Biata Furie, numai soclu pentru oameni de zăpadă vicioşi nu-şi închipuia că va ajunge.

Mi-a părut rău de creaţia colegilor, dar a fost musai să o ucid cu o lovitură precisă de perie. Dacă Robi nu a şters imaginile pe care le-a filmat, promit să le postez mâine pe blog. Adică de ce să mă bucur doar eu de arta abstractă a colegilor IT-işti? 😀

P.S. Mâine promit că revin la lucruri serioase. Derapez, cât derapez, dar nu merge la nesfârşit.

Apropo de derapaje. Doar printr-o defecţiune îmi pot explica numărul neobişnuit de vizitatori de pe umilul meu blog. Dacă de obicei nu-mi trec pragul mai mult de 40-50 de vizitatori – pe care continui să nu-i înţeleg de ce se încăpăţânează să-mi citească fanteziile -, s-a ajuns în ultimele zile la sute de vizite. Azi a fost înregistrat vârful all-time, cu 409 accesări. Şi eu sînt şocat şi nu pot decât să bănuiesc că s-a defectat ceva pe la contorul wordpressului. Ori vreun vizitator se plictisea la maximum şi intra, ieşea, intra, ieşea, intra… Cam pervers. 😀