Cred că asta e natura umană: ne amintim de oamenii cu adevărat importanţi doar în momentul în care aceştia mor. Fie ei părinţi sau frati, scriitori, militari, politicieni ori jurnalişti. Şi abia atunci când nu mai sînt, ne dăm seama cât de importanţi au fost pentru noi. Încercăm să le acordăm tot fel de onoruri…