Câteva motive pentru care îţi vine să-ţi bagi piciorul în justiţia română:

– un cretin bate pe stradă un om, victima moare la spital câteva ore mai târziu, dar boul ăla care i-a dat nişte pumni e lăsat în libertate. Cică nu prezintă pericol social şi nu există legătură de cauzalitate între moartea omului şi bătaia încasată. Mortul o fi de vină şi în cazul ăsta. Acum văd la Pro TV că a fost reţinut bătăuşul, dar nu pentru bătaie, ci pentru ultraj. Pute a teama procurorilor şi judecătorilor de presiunea publică.

– nişte băieţi din Caracal se bat în plină stradă, ca la Counterstrike, în faţa poliţiştilor care, din cauza burţii probabil, stăteau şi se uitau. Coase, pistoale, bolovani – asta e dotarea beliţilor. Agenţii – flori de primăvară şi domnişoare pure. Unu’ are vână şi trage focuri de avertisment. În ţara asta, dacă nu fac pact cu infractorii, mulţi aşa-zişi oameni ai legii se tem să scoată arma. Ţineţi-o, domnilor, acolo unde e, „în dotare„! Că ne cuceresc jegoşii şi voi staţi la negocieri cu ei! La ceva timp după asta, scandalagii sînt puşi în libertate, că nu prezintă pericol social.

– suspectul din cazul uciderii pe Calea Sântandreiului a taximetristului orădean, în 2009, a fost pus în libertate. N-au existat probe clare împotriva lui, dar el a stat închis. Dacă nu e vinovat, cine îi dă înapoi lunile furate din viaţă?

– un şmecher care făcea bani serioşi din ţepuirea statului în anii ’90 stă acum lejer în mijlocul drumului, sprijinit de portiera unei maşini şi vorbeşte liniştit cu şoferul. Ceilalţi conducători auto trebuie să fie atenţi să nu-l lovească. Repet, stă blazat în mijlocul drumului. Are ochelari fumurii, câtiva ani de stat la bulău şi o nesimţire crasă pe care nimic nu o va schimba. A fost condamnat la ceva ani de închisoare de o justiţie care a considerat că nu prezintă pericol social.

– salariile neruşinate ale unor magistraţi, plătite din bani publici, dublate de neîncrederea oamenilor. Sunt multe cereri  de strămutare a proceselor la instanţe aflate la sute de kilometri distanţă, cu motivaţia că „acolo nu vor fi intervenţii„.

– clanuri în toată ţara care îşi fac treaba liniştite, unele plătesc „dreptul” ca să fie lăsate în pace şi să nu prezinte, oficial, pericol social.

Mai vreţi?