Tata era un împătimit al presei sportive. Înainte de ’89, „Sportul” era singurul ziar care nu lipsea din casă, asta chiar dacă întârzia o zi-două şi chiar dacă nu avea atât de multe pagini ca şi alte cotidiene sau săptămânale la care eram abonaţi. În schimb, nu trebuia sa îndurăm prea multe  poze ale „tovarăşului” sau cuvântări ale „geniului carpatin„.

Nici după revoluţie tata nu s-a despărţit de „Sportul” lui. Printre cele 8 sau 9 ziare la care ne-am abonat în primii ani de după 1990 s-a aflat şi noua „Gazetă a Sporturilor„. Făcea colecţie şi jur că mi-au dat lacrimile când m-am despărţit de ea şi am dus-o la reciclare, ca să fac rost de ceva bani pentru o banală excursie cu prietenii, la munte. I-a rămas fidel ziarului chiar şi când a apărut „ProSportul„, deşi nu refuza să lectureze şi ziarul condus atunci de Ovidiu Ioaniţoaia.

Chiar şi înainte de a se stinge, tata a citit până aproape de final „Gazeta„.

Mă gândeam ieri la toate astea, pe când dădeam ochii cu cele două ziare de sport care au ieşit concomitent în format 3D.

Cât s-a schimbat presa scrisă în 20 de ani. De la rubrica de fotbal internaţional din anii ’85 – ’86, unde am aflat prima dată de Everton şi Arsenal şi pozele alb-negru de atunci, la nebunia 3D, cu ziare full-color de acum. 🙂

Ce ar fi zis tata dacă ar fi trebuit să-şi pună ochelarii 3D ca să citească „Gazeta” sau „ProSportul” de ieri? Ar fi zâmbit, ar fi întors calm paginile, după care i-ar fi dat jos şi i-ar fi înlocuit cu vechii lui ochelari de citit: „Interesant. Eu rămân la ziarul obişnuit, de la care nu mă dor ochii.”

Nu m-a impresionat cine ştie ce formatul 3D în care au ieşit cele două ziare de sport. Recunosc, împreună cu băieţii de la sportul TVS-ului, am umblat ceva prin oraş să le găsim, semn că s-au vândut ca pâinea caldă. Evident, e o lovitură de marketing foarte bună, iar într-o perioadă de recesiune e un lucru excelent. Dar, parcă prefer mai mult ziarul obişnuit. Ăla cu fotografii în care un jucător nu e cu câţiva centimetri mai în faţă doar dacă îţi pui ochelarii 3D. Şi de la cititul căruia nu mă dor ochii.

P.S. „Gazeta” a fost tipărită în condiţii mult mai bune decât ziarul trustului Pro. Se vede că lor le-a aparţinut iniţiativa, chiar dacă „ProSportul” – ediţia istorică 😉 – a venit imediat după anunţul lui Cătălin Tolontan de lansare a ediţiei 3D şi a anunţat şi el că va ieşi în aceeaşi formulă, dar o zi mai devreme. Şi chiar dacă „Gazeta” a ieşit şi ea tot joi, ca să balanseze oferta Pro.