Cât de ciudat este să te numeşti Argentina, să-l ai pe banca pe unul dintre cei mai mediatizaţi foşto jucători, actuali antrenori din lume, iar pe teren să zburde sutele de milioane de euro şi să fii călcat în picioare cu 4-0 de Mercedaudibmvolksopelurilegermane (cuvânt compus, după tipologia teutonă, născut din dorinţa de a nu mai folosi tradiţionalele apelative „panzere”, „tancuri”, „maşinărie” 😀 )? Nu e ciudat, e normal, pentru că sud-americanii nu au jucat mai nimic în „sferturi„. Nici brazilienii nu au fost mai breji, dovadă că organizarea şi disciplina germanică, transmisă la nivel de fotbal şi naţionalei batave, a fost mai puternică decât gena jongleriilor tipice Americii Latine.

Şi mai trebuie vorbit şi de noroc în sferturile Campionatului Mondial. L-a avut din plin Uruguayul. Ba, parcă Forlan şi trupa lui au mărşăluit prin tone de… noroc 🙂 , altfel nu-mi explic cum au reuşit să creadă în steaua lor şi să câştige după ce ghanezii au avut 11 metri la final de meci. Sincer, mi-a părut rău de „BaGhana„, care a luptat în ritm de vuvuzele, dar nu a reuşit să-şi depăşească – deocamdată – condiţia de africani nepregătiţi să meargă mai departe.

Noroc au avut şi spaniolii, la greu! Recunosc, mi-am dorit să rateze penaltyul dat imediat după ce „Inima Americii de Sud” a ratat 11 metri . Măcar să vedem meciuri tensionate, dacă „tricolorii” nu sînt acolo să ne genereze adrenalina de acum 16 ani.

Până la urmă, au rămas trei echipe europene. Orgoliul bătrânului continent e la cote înalte şi parcă e mai bine aşa, decât tradiţionalele Brazilia şi Argentina. Şi ce ar fi dacă Olanda ar câştiga campionatul? (Nu pentru Cruyff, ci pentru simplul motiv că întotdeauna mi-a plăcut portocaliul, fără nicio conotaţie politică – primul meu tricou de firmă a fost portocaliu 😉 şi l-am purtat ani de zile.) Sau să fie încoronată Spania campioană? Totul e posibil!

Mai avem o săptămână de Mondial.