Azi a mai trecut un an. Acum sînt 38. E o constatare, nu fac din asta o dramă, că doar nu-s o mironosiță afectată de trecerea timpului. 🙂

Eu zic că-s încă tânăr și mai pot face o grămadă de lucruri în lumea asta – majoritatea bune (dacă cele de până acum nu au fost 100% ok, măcar de acum înainte). 😉 Celor care îmi spun că trece timpul, că îmbătrânesc, că mă duc spre vârsta a treia, le transmit că o fac frumos, câștigând experiență și maturizându-mă, cred. Am întors-o fain din condei, nu? 😀

Adevărul e că mă simt bine la vârsta asta și intenționez să ajung cu bine, fără reparații capitale, la una formată din trei cifre, ceea ce le doresc tuturor celor care vor să-mi citească blogul și peste vreo 62 de ani – cel puțin! 🙂

Până atunci am dorințe de om normal. Așadar, intenționez:

– să trăiesc fericit cu Neia mea

– să am parte în deceniile ce urmează  de oameni dragi mie – nu-s mulți, chiar sînt puțini (mama, fratelo cu familionul și încă vreo câțiva), dar îs oameni faini, cum să zâci pă la noi 😀

– să am suficienți bani încât să trăim bine și să-i obțin făcând ceea ce-mi place – ocoș îs, nu? 😀 Nici nu vreau mult…

– să fiu unchiul preferat al lui Vlad 🙂

– să conduc Merțanul care îmi place și pe care să-l schimb o dată la 3 ani cu altul nou – ok, fie, cu altul MAI nou

– să joc tenis muuuult mai bine decât acum – eventual să ajung campion pe cartier 😉

– să mă doară în c…ot de părerea celor care nu reprezintă nimic pentru mine, să le spun dușmanilor verde în față că-s niște nulități, să ajut oamenii care merită

– să fiu capabil să mă ridic singur din pat, fără să invoc sfinți și arhangheli la adresa șalelor

– și să dialoghez în vreo 4-5 limbi străine, printre care și germana, spre bucuria jumătății mele

Iar dacă vi s-a părut că vedeți prea multe 🙂 😉 sau 😀 în postarea asta, să știți că nu vi s-a părut: chiar sînt mai multe decât de obicei. Că doar n-oi plânge. Am, totuși, doar 38 de ani și o viață frumoasă în față! 

Numărătoarea continuă! 🙂