Precizare din capul locului: nu ridic statui – nu am diplomă de „arhitect„, nu înalţ laude – chiar dacă îmi place să scriu, nu ştiu pupa dosuri în rime, şi nici nu mi-a sucombat brusc fan-clubul – pe care nu l-am avut niciodată. 🙂 Remarc însă că în doar doi oameni s-a reuşit transmiterea LIVE TEXT a unui meci de baschet. Şi nu orice fel de partidă, ci tocmai finala Cupei României.

Ideea de a transmite LIVE TEXT un eveniment (sportiv sau de orice alt fel) se împrietenise de ceva vreme cu neuronii subsemnatului. La Niki – colegul meu de la Sport şi, la fel ca subsemnatul, etern cafengiu, în sensul pozitiv, tradiţional, al cuvântului 🙂 – dorinţa de a relata în acest mod un meci exista de şi mai mult timp. E, totuşi, un jurnalist sportiv, domeniu unde se practică aşa ceva de bună perioadă de timp.

La o cafea (două, mai multe) obişnuiam să mai discutăm despre subiectul ăsta. Dar, de fiecare dată când eram convinşi că vom pune în aplicare ideea, se găsea ceva care să ne pună planul pe butuci. Ba nu puteam ajunge eu la meci, ba echipa despre care voiam să scriem rata calificarea în „meciul ăla„, ba s-a desfiinţat FC Bihor, ba… motive găseam destule. 🙁

Aşa că m-am hotărât să acţionez pe principiul „fie ce-o fi”. Principiu care a dat roade. E adevărat, nu a fost orice fel de eveniment, ci tocmai finala Cupei României la baschet, care se juca la noi acasă, în Oradea. Carevasăzică nu aş fi putut invoca „rezonul” distanţei ori al lipsei de interes. Recunosc, de cum am aflat de meciul ăsta, în care eram sigur că ajunge şi CSM-ul local, am urzit un plan de atac. Care nu avea o structură complicată. Din contră, era tare simplu: iau laptopul, plec de la redacţie cu două ore înainte de meci, ne aşezăm la masa presei şi relatăm pe site. Eu cu scrisul şi cu update-ul, Niki cu informaţiile şi cu comentariile.

Iar de data asta n-am avut niciun motiv să ne împiedicăm de ceva. Astrele şi Gogu, tehnicul fără de care nu ştiu ce ne-am face şi noi, şi alţii (cui mă contrazice să i se ardă sursa 🙂 ), au conlucrat ideal şi ne-au dat posibilitatea să terminăm mai repede totul prin redacţie, internet de mare viteză şi nişte locuri la masa presei. Aşa că LIVE TEXT-ul pe pagina de Digi24 Oradea a venit natural, fără forceps şi alte ghiduşii. Am avut informaţii, am avut fotografii (LG-ul meu a făcut faţă, chiar dacă a început să îmbătrânească şi se cere înlocuit) şi am avut imagini video (de la sursa Robi, cameramanul în tricolor 😉 ).

Nu ştiu dacă am bifat o mini-premieră pe plan local – mă îndoiesc. Dar ne-am simţit bine când am văzut că relatările noastre au ajuns la sute de oameni – o spune amicul Facebook, bun la statistici. Ne-am bucurat (în sinea noastră, că până la postarea asta nu ne-am bătut cu pumnul în piept) că ne-am descurcat. Şi ne-am promis că vom repeta mişcarea. Cei care ne urmăresc pe internet au tot dreptul să afle cât mai repede – dacă se poate chiar în timp real – ce se întâmplă lângă ei. Doar aşa putem câştiga vizibilitate şi autoritate.

Poate şi îmbunăţim tehnologia până atunci. Adică îmi curăţ bine hardul şi memoria laptopului ca să-l conving să se mişte mai iute şi îmi schimb mobilul cu altul mai „dăştept” ori cu un aparat foto capabil de fotografii de calitate.

P.S. Toată chestia asta live mi-aminteşte de anii debutului meu în presă, când cititorii aflau ce s-a întâmplat abia din ziarul de a doua zi. Acum mai lipseşte puţin şi ştim totul despre lucru chiar înainte de a se întâmpla. Şi mai ataşăm şi nişte fotografii de la eveniment. 😀