După huiduielile de azi la adresa Gabrielei Firea, urmate de o mare de aplauze la adresa Simonei Halep, nu m-am abţinut şi am postat pe Facebook: „Ce nu înţeleg politicenii ţării ăsteia, în falsitatea, neobrăzarea şi orgoliul lor, e că nu-şi mai pot face imagine cu naturaleţea şi bunul simţ ale unei campioane care a…
Continue reading →Îl cheamă Mihai Vigariu* şi l-am cunoscut, cum altfel, online. I-am scris un mesaj pe Facebook ca să-i cer acordul să ilustrez ştirea de pe digi24.ro cu o fotografie de pe contul lui. Mi-a răspuns repede: „Daaaa, bineînţeles, cu mare drag.” Am descoperit un om fain, de bun simţ, bucuros că ai mei colegi (Bogdan…
Continue reading →Semaforul tocmai trecuse în roşu, aşa că apăs uşor pedala de frână. Devin atent la melodia de la radio, ceva sirop. Decid să o schimb cu ceva mai de Doamne ajută, mai hit’n’mix. 😉 Cu coada ochiului observ o siluetă că se apropie pe repede-nainte de maşină şi apuc să ridic privirea la timp ca…
Continue reading →Dacă ar fi să enumăr ceea ce nu-mi place, aşa, în general, mi-ar trebui câteva postări lungi cât o zi de post şi mult prea mult timp. Pe care nu-mi permit să-l pierd cu chestii naşpa. Aşa că prefer să fiu pozitiv, să descriu ce-mi place/ce apreciez din ce se întâmplă în jurul meu. În…
Continue reading →Când am ajuns prima dată în străinătate m-a mirat la maximum faptul că toţi angajaţii magazinelor, de la intrare până la ultimul raft, îşi salutau clienţii. Am mai spus-o pentru că am ţinut minte chestia asta. Vin dintr-o ţară în care dacă vreun angajat al magazinului îţi zice „Bună ziua!” tresari şi te uiţi la…
Continue reading →
Ochii i se măriră exact ca în desenele japoneze cu Sandy Bell. 🙂 Stătea cu privirea ţintă spre factura de încălzire pe care o ţinea în mână. Reciti încă o dată calculele şi o înjurătură îi scăpă printre dinţi. Una cât 1440 de lei, cât scria în josul foii. Şi asta pe o singură lună…
Continue reading →E bine să ai orgoliu – mi-am spus întotdeauna. Să ştii ce vrei, să fii încrezător, puternic, să lupţi pentru ceea ce crezi şi pentru ceea ce vrei. Am pus mereu în faţă aceste calităţi, fără să ţin cont prea mult de faptul că, în fond, e vorba despre un defect. Pentru că a fi…
Continue reading →Omul priveşte pierdut, undeva, în jos. Din când în când, îşi duce mâna la faţă – e rănit la degete. Îşi pipăie încet o umflatură însângerată de lângă gură şi tresare uşor de durere. Are haina ruptă în câteva locuri, iar blugii plini de pământ stau mărturie unor căzături zdravene. – Mai bine îl lăsam…
Continue reading →E o adevărată întrecere între televiziunile noastre în aceste zile: care stoarce cele mai multe lacrimi şi sentimente de mâhnire de la privitori. N-am mai văzut atâta tristeţe la televizor, în deschidere de jurnale, de la precedenta moarte a unui actor român. Se scot din arhivă melodiile triste şi se fac montaje cu fade-uri şi…
Continue reading →E adevărat că Oradea se schimbă şi o face în bine. Mie-mi place cum s-a transformat oraşul meu adoptiv în ultimii ani. 🙂 Nu stau să trec în revistă lucrările şi investiţiile făcute – prietenul Google poate da o mână de ajutor oricărui curios. Oraşul este şi promovat tot mai puternic ca destinaţie turistică. Cu…
Continue reading →