Oradea, luată de vânt

Am încercat senzaţia vântului care suflă atât de puternic încât te opreşte în loc. Se întâmplă acum, după-amiaza, în Oradea, deşi nici dimineaţă nu pot zice că intensificările au lipsit. În afară că ne pune muşchii la lucru 😉 , încercând să-l înfruntăm, vântul are şi partea lui distrugătoare. Am văzut-o într-o scurtă incursiune în…

Continue reading →

Hoţ prins şi încătuşat în direct. Live pe telefonul meu

E a doua oară săptămâna asta când mi se întâmplă să trec pe lângă un „eveniment infracţional” 🙂 în desfăşurare în centrul Oradei. Vorba vine – am trecut – când eu de fapt am scos telefonul şi am fotografiat ori am filmat. După ce luni am prins o răfuială domestică de genul ţi-a-dat-o-palmă-peste-faţă-bine-că-nu-te-o-omorât, astăzi am…

Continue reading →

Vrem încă un pod!

Câteodată sînt mândru de ce văd în jurul meu, de atitudinile unora dintre „con-orăşenii” mei. Mă referer la cei care, asumându-şi ceea ce cred – indiferent că e pe placul majorităţii sau nu – ori rămânând anonimi, iau atitudine. Aşa cum s-a întâmplat astăzi, când un (încă) necunoscut – cel puţin pentru mine – a cerut, prin două…

Continue reading →

Crucea din Piaţa Unirii

Crucea din Piaţa Unirii din Oradea a stat ani la rând, în faţa Bisericii cu Lună. Acum au venit muncitorii, au scos-o şi au mutat-o chiar în faţa lăcaşului.  Se odihneşte lângă o bancă, înfiptă în vechea fundaţie de beton. După ce i s-a pus cruce pieţei de până acum, sper ca monumentul să fie…

Continue reading →

Youtube, deci exist: Ştirile TVS Oradea, acum fix 6 ani

stiri TVS

Am găsit în cutia cu amintiri din presă un jurnal al TVS Oradea din 3 martie 2009. Adică de acum exact 6 ani, perioada în care televiziunea locală se reforma. Veneau oameni noi, plecau alţii. Se constituia echipa care urma să pună pe picioare ceea ce multă lume a numit „TVS-ul albastru„. 🙂 O parte din ea o găsiţi în detaliile de la materialul video de pe youtube.

Nu a fost o perioadă deloc uşoară. Evident, unii/unele nu vor să-şi amintească de ea – e treaba lor, le respect opiniile. Şi, pe de o parte, îi/le înţeleg. Ştiu doar că oamenii care au rămas sau care au venit ulterior au tras pe brânci. Nu aveam dotările tehnice de acum, dar compensam prin dorinţa nemaipomenită de a ne face meseria cât mai bine. De a demonstra că sîntem cei mai buni.

Iar asta însemna 2-3, chiar 4 ştiri pe zi pentru un reporter şi pentru un cameraman; jurnale de 20 de minute pline de informaţii locale; oameni care treceau peste oboseală, comentând cât mai puţin, dar aducând informaţii, filmând zeci de minute pe zi, montând ştiri, dând voci, sorbind pe fugă o gură de cafea ori furând un fum dintr-o ţigară în faţa clădirii din Brâncoveanu.

A fost şi a trecut. Mie mi-a plăcut perioada aceea, dar nu plâng după ea şi nu rămân ancorat acolo. Recunosc că am învăţat multe lucruri care mi-au folosit mai apoi. Am cunoscut şi oameni interesanţi. Unii faini, pe care i-am apreciat – nu-s om de PR să zic că mi-au plăcut toţi, nici vorbă. 🙂 Alţii m-au enervat la culme, dar am încercat să fiu corect şi să învăţ de la ei – nu mi-a ieşit întotdeauna.