Ani de zile, Beiusul nu a avut prin ce sa comunice. Vorbesc despre un oras vechi, frumos, drag mie si una dintre cele mai importante asezari din judet. Am spus asta fara sa invoc mandria specifica localnicilor. Dar Beiusul nu are un ziar, ceva oficial prin care sa-si comunice realizarile, pacatele, bucuriile, lacrimile, dorintele, amintirile. Totul se bazeaza pe vorba transmisa din gura in gura, precum faceau stramosii…

Au fost niste incercari timide pe la inceputul anilor ’90, cu niste tiparituri puse pe foi A4, care au disparut la fel de meteoric pe cum au aparut. A fost apoi o incercare de a avea o televiziune locala. Nu zic, oamenii au vrut, dar…. soarta ei a copiat-o pe cea a foilor volante de dupa Revolutie. Cu o singura completare: televiziunea exista si acum in Beius, dar merge din inertie si nici macar pe cablu nu se prinde.

Acum, am gasit pe net o noua incercare de a oferi Beiusului un „organ de presa” 🙂 E drept, adaptat la vremurile moderne, noul ziar e virtual, nu se rupe, nu-l puteti folosi la impachetat sau la sters la fund si nici nu se poate face focul cu el. In schimb, are un avantaj enorm: poate fi citit atat de beiuseanul de rand, cat si de badea Gheorghe, care are rds la stana si laptop pe care mai face si altceva decat sa joace solitaire, dar si de cei plecati in Spania sau la munca in Italia, ori de romanii ajunsi prin Patagonia, Africa sau prin orezariile Asiei.

Cine vrea sa afle noutati din orasul ala atat de fain, poate sa acceseze 24 de ore din 24 ziarul de Beius. Sa creasca mare si voinic, iar cei care vor sa-l ajute sa creasca pot trimite comentarii pe adresa ziarului.