Fiecare om are limitele lui. Fizice si psihice. Difera de la om la om. Unii cad dupa primele lovituri ale vietii si nu-si mai revin nicioadata. E drept, nu au alaturi persoane care sa stie sa-i ajute sa treaca peste momentele dificile. De aici rezulta dramele care se intampla in jurul nostru: sinucideri, imbolnaviri, oameni care-si pierd mintile.

Altii indura lovitura dupa lovitura. Cei din familie li se imbolnavesc, ii parasesc cei apropiati, li se descopera o boala netratabila. Si totusi, ei merg mai departe. Ba, mai si gasesc puterea sa zambeasca si sa se puna in contra sortii. Sa traiasca mai departe, fara sa plateasca tribut necazurilor. Printre ei si un fotbalist slovac, jucator la Progresul Bucuresti. Soarta l-a lovit cu salbaticie. Sotia i-a murit in timp ce-l anunta la telefon ca vor avea al doilea copil. A avut un accident nenorocit…De atunci, din 2006, Radek Oprsal nu a mai reusit sa aiba o alta relatie. Nu poate…Isi gaseste refugiul in fotbal. E felul lui nu de a uita, ci de a trai cu aceasta tragedie. Dar merge mai departe…

Durerea, boala si suferinta nu au nimic logic. Nu sint corecte prin simpla lor existenta. Indiferent cat de mult il urasti pe un om, parca toate sentimentele negative dispar cand il vezi suferind. Regreti vorbele grele pe care, poate, i le-ai zis… si iti doresti sa-l vezi sanatos.

Cateodata mi-ar placea sa avem medicina pe care o tot admir prin serialele sf. Printr-un simplu clic pe un buton al vreunui aparat sa readuci la viata normala un om grav bolnav. Deocamdata, mai avem de asteptat…sute de ani, cine stie…

Pana atunci, putem visa si sa cerem, cei care mai cred, ajutor divin… Eu cred…