Zilele trecute, după postul acela cu filmele de altădată, de pe care mai alungăm rareori praful uitării, mi-am reamintit despre nişte seriale care făceau audienţă în anii mei de liceu şi de facultate.

Câţi dintre noi nu se uitau sâmbătă seara la „Maddie şi David”? (titlul original era puţin mai romantic „Moonlighting”) Cu un Bruce Willis tânăr şi în putere, cu o Cybill Sheperd uuuuuu, mama, 😉 şi cu muzica încântătoare a lui Al Jareau (Soso, dacă mă contrazici şi aici, te sparg 😀 ) Şi cât am aşteptat să se combine cei doi acţionari ai firmei de detectivi….

Dublele şi bâlbele din serial le-am văzut mult mai târziu şi din cauza lor mi-a fost şi mai drag.

Hai să vă dezvălui un secret major. 🙂 Când ne-am făcut pozele de absolvenţi, în clasa a XII-a – asta se întâmpla prin luna lui aprilie 1994 – m-am dus mai întâi la o vecină frizeriţă, cu un „Bravo” în mână şi i-am arătat cum vreau să mă tundă. Ca şi Brandon Walsh, din „Beverly Hills 90210”. Nu vreţi să ştiţi cum am ieşit şi nu vreau să-mi amintesc. Dar serialul ne-a influenţat pe toţi din acea generaţie. După modelul „Brandon” mi-am făcut brăţară dintr-un vechi lănţişor al mamei şi am început să port ceasul pe mâna dreaptă. Îmi plăcea la maxim Kelly 😉 şi, evident, jucam baschet. Doar că nu aveam soră. (În schimb, nu l-aş fi dat pe frate-meu nici pentru toată lumea.)

Ăsta era primul sezon.

Şi ăsta cel de-al şaselea.

Prin 1996 eram deja student şi mă uitam la un post TV proaspăt apărut: Pro TV. Cel mai tare serial, dintre multele excelente pe care le dădeau proteviştii, era Seinfeld. Genial! Cu bâlbele de rigoare şi aici. Mai sînt şi altele, e plin Youtube-ul de ele.

Mai erau „Fresh prince of Bel Air”, îl ştiţi, cu tipul ăla care va juca peste ani şi ani în filme ca „I am legend” sau „În căutarea fericirii”;) , apoi „Mad about you”, „Baywatch” (nu insist prea mult, am dat doar un link) sau „A treia planetă de la soare”.

Mai am câteva filme de care îmi amintesc, dar despre ele…după o scurtă pauză publicitară 😉