Că doar numai nişte gândiri limitate puteau decide ca o stradă, în speţă Ady Endre, să fie închisă la jumătate. Aha, la jumătate!
Adică fraierul de şofer să nu fie anunţat încă de la capătul străzii de către vreun indicator ori agent s-o ia pe alte rute pentru că accesul e interzis spre centru, unde se amplasează corturi pentru „Toamna orădeană”. Dă-l în mă-sa! Să meargă până la jumătatea străzii, că acolo oricum sînt nişte garduri din fier care îl obligă să se bage pe nişte străduţe înguste şi să facă figuri cu maşina pentru a înainta măcar 10 metri pe minut. Azi dimineaţă am făcut aproape o jumătate de oră de acasă până la redacţie. Adică vreo 3-4 kilometri, cu devierea naibii cu tot. Noroc că am pornit mai devreme, nu pentru că aş fi ştiut de închiderea unor străzi – n-am ştiut -, ci pentru că aşa s-a nimerit.
Asta în timp ce poliţiştii stăteau lejer lângă sau în maşini, că doar nu s-or expune ei frigului şi înjurăturilor. 🙁 Genialii care au decis devierea circulaţiei puteau să o facă după ce trecea vârful de trafic de dimineaţă. Oricum, până pe la 10 nimeni nu şi-a instalat vreun cort în zona centrală. Şi scăpau de blestemele şoferilor.
Aşa şi-au bătut joc de nervii oamenilor, au dat peste cap un trafic ajuns deja la limita suportabilului şi au demonstrat că puţin le pasă.
O bucată din nebunia din traficul orădean de vineri au surprins şi ştirile TTV.