Când îmi sună unul dintre cele două telefoane (sau ambele, nimeni nu a zis că e imposibil) există două ipoteze: ori s-a întâmplat ceva rău, ori mă sună prietenii sau familia să stăm la taclale. De cele mai multe ori, prima variantă este cea „câştigătoare”.
Accidente, incendii, crime, morţi violente, agresiuni, inundaţii, proteste – toate îşi pomenesc existenţa printr-un apel ori sms pe unul dintre cele două telefoane. 🙁 Nu sînt eu cel mai breaz; toate acestea i se întâmplă oricărui reporter crescut pe teren, lângă eveniment.
Nu am fost niciodată avid după astfel de întâmplări şi nu m-am excitat mental ca alţi colegi la auzul unor veşti negre. Sînt, însă, de părere că lucrurile care se întâmplă, bune, rele, trebuie arătate. Nu ascunse, pretinzând că nu s-au întâmplat. Bine, nu sînt nici adeptul ştirilor de la ora 5, unde orice babă violată e subiect de live şi orice bătaie între ţigani e material de deschidere de jurnal.
Însă cred că sînt evenimente, cum ar fi cazurile de trafic de droguri, de corupţie ori accidentele grave, care trebuie prezentate. Primele prea puţine sau prea neînsemnate. Celelalte – accidentele – mult prea multe. Dar prezentate „pe sticlă” poate că îi mai cutremură pe idioţii care apasă prea puternic pe pedala de acceleraţie sau care se urcă la volan rupţi de alcool sau de somn.
Deşi…
În seara asta telefoanele au sunat încă o dată. Amândouă. Şi au anunţat moartea a trei oameni, undeva, lângă Leş. E al treilea eveniment petrecut în România în ultimele patru zile în care mor câte trei persoane. Asta arată, de fapt, că vorbim în pustiu… Că arătăm NIMĂNUI ce uşor se poate muri pe şoselele pline de gropi din ţara asta. Nici dracu’ nu ne bagă în seamă.
Ajungem să ne dăm seama că ne contrazicem propriile afirmaţii şi să ne dorim să dăm la ştiri doar expoziţii de artă fotografică şi materiale despre plantaţiile de meri fructiferi din satele judeţului.
sau moartea baiatului de 25 de ani de la Delani. Mort intr-un accident stupid de munca dupa ce 2 metri de pamant s-a surpat peste el . firma la care lucra nu le asigurase panouri de protectie ….
Accidente pe drumurile din Romania vom mai vedea cu duiumul. De ce? Pentru ca:
1. nu avem infrastructura (adik sosesele si, mai ales, autostrazi)
2. suntem prea stapani pe bolizii pe care ii conducem
3. sanctiunile sunt INCA MULT PREA MICI fata de cele practicate in alte tari
4. la noi inca fenomenul coruptie e in floare si va fi pentru ca in Romania tot ce altundeva e anormal la noi este normal.
Buna Adi! Ce spui de carutele pe care le intalnim pe toate drumurile? Eu fac zilnic naveta la Oradea. In urma cu cateva saptamani, in satul Lazareni, am avut un accident de masina. Am luat pe masina un cal cu caruta cu tot. Caruta era plina de tigani. Calul s/ar fi speriat, a vrut s/o ia pe camp, dar carutasul s/a gandit ca ar fi mai bine sa mi/l urce pe masina. Habar nu au de regulile elementare de circulatie, iar politistii de la sat nici macar nu se sinchisesc sa/i invete. Politia a venit la fata locului, calul a fost declarat vinovat iar carutasul nu a primit nici amenda. In schimb, eu am cheltuit peste 20 de milioane de lei pentru reparatii. Ce spui de asta? Atentie navetisti! Incepe culesul porumbului si va fi plin de carute pe drum. Se ne fereasca D-zeu!
Eta, păţania ta reprezintă încă o demonstraţie a faptului că nimeni nu învaţă nimic din tragediile prezentate în presă.
Pe căruţaşi, mai ales pe cei mai…exotici, îi doare cel mult în cot de regulile de circulaţie, dar şi dacă îi doare acolo le trece după câteva deţuri de pălincă, trase la crâşmă înainte de a se urca la „volanul cociei”.
Cât despre poliţiştii de la sate… 😀 ăştia sînt bucuroşi că nu moare nimeni în accidente pe raza comunei lor. În rest, bată-se, îmbete-se, spurce-se etc-se.
Ce dracu’, doar trăim în România! Unde-ai mai văzut tu căruţaş bronzat şi ştiutor de carte şi poliţist de la postu’ comunal cu figură de cadru didactic în colonie?
Cât despre cal….cine l-a pus să se sperie? 😉