A fost cald azi – vreo 30 şi ceva de grade afară. În redacţie, în schimb, a fost bine – am setat aerul condiţionat pe 19 grade, la care s-au mai adăugat, cu decenţă 😉 , câteva de pe coridor, că doar am lăsat uşa deschisă.

Da, am făcut şi noi, cei de la TVS, ceva mai „altfel” pentru ziua alegerilor. Dar am căzut şi noi în starea de plictis care caracterizează europarlamentarele în România. Nu am avut prea multe evenimente de relatat. Tradiţionalii votanţi matinali, deţinuţii de la puşcărie, fericiţii care se bălăcesc în ştranduri şi pe care îi doare în dorsal de vot – cam astea au fost.

Drept e că pe nimeni nu interesează alegerile astea. Nimeni nu a explicat ce e ăla Parlament European, ce face un eurodeputat în afară de a toca nişte bani. Recunosc, şi noi am făcut prea puţin pentru asta, dar măcar am adus la „Ediţia de seară” nişte specialişti care să explice „boborului” cum stă treaba cu spilcuiţii ăia de la Bruxelles, Luxemburg  şi Strasbourg.  Apropo, stupidă chestiune asta cu cele trei sedii ale europarlamentarilor; şi cheltuială inutilă de bani. 🙁

Nu ne-am agăţat de nimic, ca ştire. Şi nici nu am avut de ce şi nici nu voiam să facem din ţânţar armăsar, cum au încercat colegii noştri mai „profi” de la Bucureşti.

Poate că ar fi trebuit să nici nu ne pese din moment ce nemaipomeniţii de la Autoritatea Electorală au avut grijă să pună data limită pentru acreditări pe 23 mai, parcă. S-a ajuns astfel să nu avem acreditări şi ca noi alţi sute de colegi din toată ţara. O madamă de la Bucureşti îmi explica, tandru, la telefon că nu-mi poate rezolva cererea făcută luni sau marţi, pentru că „atunci ar trebui să le dăm tuturor întârziaţilor şi atunci ce ar ieşi?” Mda, ar ieşi că respectivii de la Autoritatea Electorală ar fi respectat dreptul la informare al tuturor.

Dar ne-am descurcat 😉 şi am făcut-o bine. Chiar dacă unii preşedinţi de comisie nu ne-au lăsat să intrăm în secţii, pe motiv că au avut control şi li s-a atras atenţia ca nu cumva să lase înăuntru picior de jurnalist neacreditat. Am fost singura televiziune locală care a difuzat imagini şi informaţii despre europarlamentarele din Bihor. Colegii mei au acoperit tot ce se putea acoperi prin materiale, transmisiuni în direct, prin telefon şi statistici date imediat după anunţarea lor. Au fost trei jurnale ok pentru un post local.

Repet, nu mi s-au părut nişte alegeri importante, pentru că toată lumea, de la politicieni până la alegători, şi-a cam băgat membru inferior în ele. A fost o campanie electorală în care politicienii nu au venit cu nicio idee nouă şi au preferat să ne îndoape cu slogane învechite, de care alegătorilor nici că le-a păsat. Au demonstrat-o şi materialele făcute de colegul meu, Bogdan Costea.

Apropo: nu am votat. Nu mă impresionează îndemnurile politicienilor de a merge la vot. Nu vreau să le dau acordul meu, pentru că ştiu că s-ar şterge cu el la capatul intestinului gros. Şi nici nu mă afectează criticile „apărătorilor democraţiei”, care îmi zic că nu-s un bun cetăţean, că nu mă duc să dau cu ştampila. N-am în cine. Nu aleg doar să fie ales. Dintre mai multe rele, nu-l aleg pe cel mai puţin rău. Să le fie de bine! Oricum, pe politicieni nu i-a interesat decât ca un simplu amănunt că unii le-au dat un vot de blam, în alb, la alegerile de anul trecut.