„Sînt subiectiv, dar nu pot să tac. Acum știu de ce Asesoft ajunge în finală. Și nu e doar valoarea echipei. Cred în șansa noastră la Ploiești, cred în jocul nostru, dar așa nu se poate ajunge în finală. Ar trebui inventat titlul pentru echipa de pe locul doi, pentru că Asesoft are antamant primul loc.”

Cristi Achim, antrenorul baschetbaliștilor de la CSM Oradea, a fost supărat rău de tot la finalul jocului din semifinala campionatului, cu Ploieștiul Asesoftului. Sau cu Asesoftul Ploieștiului, deși prima exprimare sună mai bine – sînt convins că Ghiță ține bine hățurile echipei, deși nu vrea să apară în lumina reflectoarelor. Iar „vrăjitorul” are dreptate, pentru că numai el știe cât a luptat să construiască echipa din Oradea, cât stres și cât studiu a însemnat acest efort. Normal că nu-i convine să piardă din alte motive decât cele pur sportive. E adevărat, campioana are valoare, dar pe lângă asta cunoscătorii zic că are și trecere pe la arbitri. Iar Achim, chiar dacă nu o spune direct, o sugerează atât de bine că nu mai are nevoie de subtitrare.

Nu sînt un specialist să stau cu pixul în mână ca să analizez de câte ori a fost favorizată sau nu echipa din Ploiești. Dar nu am putut să nu remarc faptul că unele decizii ale arbitrilor i-au avantajat pe oaspeții de la Oradea. Nu multe, dar date parcă în momente numai bune de valorificat. Cum au fost câteva faulturi care din tribună nu se vedeau. Amicul Adi Ciucuriță mi-a transmis înainte de meci că se teme balanța va înclina la un moment dat  în favoarea Asesoftului. Nu că era Adi vreun vizionar, ci pentru că trăiește baschet și știe cutuma. 🙂 Mă rog, a auzit de ea, că e o țară liberă și e voie încă să se mai vorbească liber. Pe la colțuri, pe bloguri, dar și prin conferințe de presă după meciuri.

Dar, ca să fim corecți, Oradea a pierdut meciul al doilea al semifinalei cu 90-91 și din propria-i vină. Au fost multe aruncări libere ratate, la fel ca și aruncările de la distanță și semidistanță, Țîbîrnă n-a fost tocmai în cea mai bună zi a lui, Comagic – mda, iar Franklin, oricât de mult a tras de-a lungul partidei, a greșit la ultima aruncare. Pesic și Maric s-au luptat ca niște sârbi, evident, și au tras echipa după ei, dar s-au înclinat și ei la finalul partidei.

Dincolo de toate analizele, merită aplaudată ajungerea Oradei în semifinala campionatului de baschet. Asta e o performanță extraordinară, chiar dacă acum, impulsionați de rezultatele din campionat, nu ne abținem să nu îi certăm pe jucători că nu ne duc în finală.

Lupta nu e pierdută, pentru că, vorba lui Cristi Achim, șanse mai avem și la Ploiești. Ce frumos ar fi ca meciul decisiv să se joace la Oradea, unde să obținem biletele spre finală! Ar fi un cadou nemaipomenit pentru „vrăjitor” și pentru echipă, dar mai ales pentru publicul local, care știe să facă o atmosferă nemaipomenită.

Și încă ceva. Baschetul Oradei are viitor. Uitați-vă cu atenție la acești copii, premiați în pauză de club. Peste câțiva ani, nu mai mulți de 8-10, vor face spectacol pe teren în liga mare. Punem pariu? 🙂