Nu ţin minte prea multe date; doar pe cele esenţiale: ziua de naştere a jumătăţii mele, ale celor din  familie, când am intrat în presă, când am ajuns în TVS 🙂 etc. Nu ştiu dacă pe cea de azi o voi reţine, dar mi-am propus să o fac. Aşa că îmi dau singur o mână de ajutor şi o scriu pe blog: 16 februarie 2015.

Pentru unii e o zi oarecare de luni. Pentru alţii e a doua zi după sărbătoarea valentinilor înamoraţi. Pentru mine e ziua începând din care nu mai am unde să-mi las maşina în centru. 🙂 Şi că veni vorba de centru, pentru Oradea e ziua din care, timp de un an, are un şantier taman în inima târgului.

E ciudat să vezi pustie o zonă până acum extrem de aglomerată. „Pustiu” e impropriu spus, pentru că încă de dimineaţă locul s-a umplut de utilaje şi muncitori. Am făcut câteva fotografii din prima zi de şantier, să le am pentru istorie. 😉 Ca să mă uit la ele peste ani şi ani, cam cum mă uit acum la fotografiile oraşului din anii ’70 sau ’80.

Proiectul reamenajării Pieţei Unirii are susţinătorii şi contestatarii lui. Unii au argumente solide, alţii sînt îndrăgostiţi iremediabil de polemică, fără niciun alt motiv. Unii compară Oradea cu Clujul, cu Sibiul ori cu alte oraşe. Eu, nu. Fiecare aşezare are identitatea ei. Sincer, aştept să văd cum o să arate la final de lucrări zona centrală a Oradei, pentru că proiectul mi se pare interesant.