Aş putea vorbi despre multe drumuri care să fie descrise ca în titlul acestei postări. Asta pentru că trăim în ţara săpătorilor de gropi şi tranşee, a celor născuţi cu târnăcopul într-o mână şi cu pickhammer-ul în cealaltă. Iar în Oradea, de când cu transformarea oraşului într-un şantier, ăştia ar putea alcătui o comunitate care să-şi trimită, de ce nu, reprezentanţi şi în consiliul local.

N-am nimic cu ei, sînt necesari şi chiar esenţiali pentru „bunul mers al lucrurilor„. Am ce am cu stilul nostru autohton de a tărăgăna lucrurile la nesfârşit, de a începe un lucru şi a nu-l mai termina până la celebra sărbătoare a sfântului aşteaptă. E o atitudine care se vede şi în munca săpătorilor ăstora, care îşi lasă descoperite cu greu celelalte „calităţi” obligatorii: cele de astupători şi degrabă-nivelatori.

Stau dovadă în acest sens denivelările şi craterele de pe Şoseaua Borşului, la virajul de pe drumul principal spre magazinul Kaufland. Şi fără să le oblige vreun semn de circulaţie maşinile nu depăşesc 5 km/h – melc speed -, pentru că altfel riscă un tangaj mai ceva decât o barcă pe o mare agitată.

Muncitorii au făcut săpături în zonă acum câteva luni – un coleg îmi spune că se face anul de când e şantier în perimetrul respectiv.  Au făcut praf, mizerie, au încurcat circulaţia şi… au plecat. Au lăsat în urmă denivelări, gropi, zone întregi nici măcar nivelate, d’apoi asfaltate.

Maşina mea protestează de fiecare dată când ajungem pe acolo. Asta deşi merg ca pe ouă, să nu care cumva să-i las nişte zgărâieturi drept amintire de la întâlnirile cu demonstraţia de nesimţire a celor care au lucrat în zonă.

Nimeni nu se sesizează să facă nişte reparaţii, să asfalteze gropile şi săpăturile. Asta deşi drumul e tranzitat de mii de maşini pe zi, printre care sunt şi cele ale străinilor cărora le facem o nemaipomenită impresie când îi întâmpinăm cu astfel de peisaje. De altfel, le-am putea explica faptul că peisajul e o reinterpretare a unei lecţii din istoria noastră, cea în care pârjoleam totul în faţa năvălitorilor, otrăveam fântânile etc. Acum avem şosele pline cu gropi, pe care le lăsăm aşa, la derută, să nu îndrăznească niciun alt neam să treacă pe aici. 🙁

Acum câteva zile am văzut ceva mişcare în zonă; de fapt, urmările unor mişcări. Au tăiat drept marginile gropilor şi le-au pregătit pentru asfaltare. Care poate că s-or face înainte de trecerea în noul an. Sau poate de Paşte. Sper că nu al cailor, deşi…

Cât despre organizarea de şantier în zona respectivă, nu cred că am cuvinte să o descriu. De fapt, nici n-aş avea ce să descriu, că e inexistentă.