Nu știu alții cum sînt – sincer, habar n-am, parcă nici nu mai știu să-i citesc pe oameni – dar pe mine m-au fascinat de mic luminile Crăciunului. Știți, beculețele în tot felul de forme și culori care licureau pe bradul montat întotdeauna în Ajunul Nașterii Domnului. 🙂 Cele la care noi, copiii, ne zgâiam, așteptând nerăbdători cadourile Moșului…
Da, da… Vorba unui amic: De ce nu mai anunță meteorologii zăpezile de altădată? 😉
Revin: subiectul postării sînt luminile de Crăciun. Cele pe care în seara asta le-am așteptat înfrigurat, la vreo 0 grade, pe balconul de la etajul trei al Palatului Vulturul Negru. (Apropo, mulțumiri colegilor de la RCS&RDS Oradea pentru accesul într-o zonă ce nu aparține televiziunii.)
Inițial, am vrut să transmit online pe Facebook aprinderea luminilor de sărbători din Piața Unirii. Am făcut niște teste la care bătrânul meu LG a dat rateuri și am renunțat după ce am observat cât de slabă e conexiunea și după ce niște friendși mi-au zis, decent, ceva despre calitatea imaginii.
Așa că am stat vreo juma’ de oră pe frigul întețit de vântul care se simțea mai tare la înălțimea la care mă aflam. Am dârdâit, dar am reușit să filmez numărătoarea inversă și aprinderea luminilor. Nu la calitatea pe care mi-am dorit-o, 🙁 semn că e necesar să iau în calcul achiziționarea a una bucată telefon dăștept.
Sincer, nu plec urechea la nimeni și nu reproduc altceva decât propria-mi opinie când spun că mie-mi place cum arată centrul Oradei mele, îmbrăcat așa, de sărbători. Sper că s-au bucurat de decorațiuni măcar cei care au venit în seara asta în centru. Au fost între 5 mii și 7 mii, citesc în presa locală.
Apreciez eforturile celor care au contribuit la felul în care arată Târgul de Crăciun din Oradea. Eu zic că au făcut un lucru fain.
Ceva tot am de cârcotit, însă
Și mă refer la felul în care s-a circulat dinspre Strada Independenței spre pod. Traficul pur și simplu s-a blocat din cauza mareei de oameni care se îndrepta spre Piața Unirii și care trecea într-un haos deplin pe trecerea de pietoni. Se bloca astfel orice tentativă de a înainta a șoferilor. Așa au apărut corurile de claxoane, o coadă imensă și nervii.
Și trebuie să spun că nu am văzut niciun agent care să dirijeze circulația. Oare chiar nu s-a gândit nimeni să trimită un echipaj, două în zonă? Băieții își făceau treaba și gata ambuteiajul. Iar la faza asta, rogu-vă, nu săriţi să-i acuzaţi pe Bolojan, pe Birta sau Mălan. Sincer, nu era treaba lor să-i organizeze pe poliţişti.