Sfat pentru echipele româneşti care joacă în competiții europene: luați-l cu voi pe Niki Mihalcea, dacă vreți să aveți alături un porte-bonheur! 🙂
Nu glumesc, e pe demonstratelea. 🙂
Pe 7 și 8 mai 2016 Niki a transmis de la Budapesta relatări despre meciurile din Final Four-ul Ligii Campionilor la handbal feminin. Fetele de la CSM București aveau șanse minime și, totuși, au câștigat Liga. Cu Niki la microfonul Digisport, în direct din Sala Laszlo Papp. 😉
Joi, 24 noiembrie, tot el a fost prezent la Viena, pe Ernst Happel Stadion. Acolo, în ciuda previziunilor, Astra a învins-o pe Austria Viena în Europa League.
foto: Facebook/Divizia locală
Și o altă întâmplare cu Niki
Deși diferită, demonstrează că el e port-bonheur în Europa pentru echipele românești. Pe 4 noiembrie, la Gyor, aceeași CSM București pierdea partida din grupa C a Ligii Campionilor la handbal feminin. Atunci „talismanul” nu a fost prezent, deşi trebuia să ajungă.
Nicolae Mihalcea – Niki, aşa cum îl ştie toată lumea – e reporter sportiv la Digi24 Oradea, realizatorul emisiunii „Divizia locală” şi colaborator Digisport.
P.S. Evident, un rezultat e influenţat determinant de valoarea şi nivelul de pregătire ale echipelor şi într-o mai mică măsură de noroc, inspiraţie ori talismane. Dar nu pot să nu constat că Niki a fost prezent la succesele neaşteptate ale unor echipe de-ale noastre în Europa.
Şi şi-a făcut excelent treaba. Asta v-o spune unul care ştie cele mai multe detalii din culisele transmisiunilor făcute de prietenul meu.
Frumos articol Adi Labos, doar ca ai uitat sa pomenesti de cameramanii cu care Niki a reusit sa faca acele transmisiuni. In articol nu ai pomenit nimic de cameramani precum Robert Rezmuves sau Gábor Szilágyi ,oameni in absenta carora Mihalcea era doar un ziarist de presa scrisa.
Este sau nu ?!
Nu am absolut nimic personal cu tine, in schimb doare tare sa vad ca ai uitat complet de oamenii care altadata erau un suport puternic pentru tine si redactia ta.
Mulţumesc de apreciere şi pentru faptul că mi-ai citit articolul, Gabor. Materialul era despre Niki, de aceea nu am pomenit nimic despre cameramanii cu care a fost. Mi-am permis această mică libertate pe blogul meu.
Totuşi, să ştii că apreciez munca operatorilor poate mai mult decât las să se vadă. O simplă căutare pe blogul meu arată că am scris despre cameramanii pe care i-am apreciat de-a lungul timpului. Am 16 ani de muncă în TV şi îmi place să cred că ştiu importanţa omului cu camera din echipă.
Ai dreptate: fără un cameraman BUN, o filmare nu iese, indiferent de cât de genial e reporterul. Pe de altă parte, indiferent cu cameramanul cu care merge pe teren, Niki e un jurnalist de televiziune.
Repet ce scriam la începutul răspunsului: apreciez importanţa operatorilor şi a muncii lor. Nu uit de ei, asta chiar dacă nu întotdeauna o arăt. De fapt, nu uit de cei care – reporteri, operatori, profesori, oameni de serviciu, şefi sau portari – au rămas OAMENI indiferent de problemele prin care au/am trecut, în profesie sau în viaţă. De asta poţi fi sigur.
P.S. Îmi permit doar un mic sfat: încearcă, dincolo de „urechelile” pe care crezi că le aplici prin comentarii şi SMS-uri, să nu uiţi nici tu de oamenii care la un moment dat au fost un suport pentru tine şi ţi-au acordat încrederea lor. Nu uita asta, Gabor!
P.S.2 La un moment dat – aşa a fost situaţia – am luat camera în mână şi am filmat. Materiale de Bucureşti. Iar pentru asta am întrebat cameramani buni, cu experienţă, ce trebuie şi cum trebuie să fac. Am tăcut şi am ascultat cu atenţie tot ce au spus. Şi îi respect pentru ajutorul pe care mi l-au dat. O s-o fac mereu.
Multumesc pentru raspuns, insa nu despre asta era discutia ,nu despre colegul meu Niki si nici despre celelalte lucruri enumerate acolo.
Mesajul era unul simplu..
Postarea era una simplă: despre Niki.