E cât se poate de serios şi e spre binele vostru; de fapt, al nervilor voştri. Când mă vedeţi stând la o coadă, ocoliţi-mă!

Plecaţi în altă parte, faceţi scăderi şi înmulţiri în gând, chinuiţi-vă să vă amintiţi primul vostru număr de telefon sau ce i-a spus Andy Dufresne lui Red în Shawshank Redemption (Get busy living or get busy dying, vă zic eu 🙂 ). Numai nu staţi lângă mine.

Nu că n-aş fi un tip civilizat şi de treabă. Sigur, aş avea un dialog cu voi şi v-aş întreba ce mai faceţi, „cum vă simteţi” ori ce vă fac copiii (în cazul în care îi aveţi şi ştiţi asta 😉 ). Riscaţi, însă, să staţi mai mult decât aţi crede la o coadă care iniţial arată repede mişcătoare şi de timp salvatoare.

Şi asta pentru că:

• de câte ori mă aşez la o coadă la magazin, oricare magazin, se întâmplă ceva: ori se blochează casa, ori nu se scanează bine un produs, ori e lent sau începător casierul, ori clientul din faţa mea a uitat un produs sau nu are bani, ori şeful de magazin chemat de urgenţă vine în marşarier, ori… Şi atunci, degeaba iniţial coada la care mă pun avea trei persoane; eu plec din magazin după cei 10 de la coada din dreapta şi după cei 9 de la cea din dreapta.

• de câte ori mă pun la cea mai scurtă coadă din vamă ajung la control după ultima maşină din cea mai lungă coadă din punctul de frontieră. Asta pentru că, inevitabil, o dubiţă din faţă are probleme cu actele, grănicerul se mişcă în ritm de indian aflat în meditaţie sau e ceva blocaj în sistem.

• în farmacie – oricare farmacie – se blochează sistemul cardului de sănătate chiar la nenea sau tanti dinaintea mea, care, evident, au de scos mai multe medicamente pe care nici ei nu le cunosc bine şi cer explicaţii nesfârşite farmacistului.

• la coadă la benzinărie şoferul din faţa mea se apucă să spele parbrizul, deşi afară PLOUĂ. 🙁 Iar mai pierd câteva minute.

• până şi în copilărie mă simţeam un adevărat erou când pâinea sau laptele pentru care mama mă trimitea la coadă nu se terminau fix în faţa mea. Şi am fost erou de vreo două ori. 😀

Înţelegeţi, aşadar, ideea.

Sînt o adevărată piază rea a cozilor. Sau, dacă vreţi să vedeţi partea plină a paharului, un indicator ce vă arată unde să nu staţi.

Aşa că, dacă mă vedeţi aşteptând la o coadă, salutaţi-mă de departe şi aşezaţi-vă la alta. Fix la cea mai lungă dacă puteţi. 😀 Vă garantez că o să ajungeţi la casă, la vamă sau la ce vreţi voi mai repede decât subsemnatul.

Sincer, ăsta să fie baiu’! 🙂 În rest sînt un tip ok. Cel puţin aşa îmi place să cred. Şi aşa îmi spun Neia mea şi ai mei. Suficient, nu? 😉