Stau la rând la casieria Electrica și cântăresc opțiunile pentru a muta online și plata facturii de curent de la firmă. Prefer online-ul, dar acum e cam musai să stau juma de oră la rând. E o întreagă poveste, credeți-mă – fina noastră, Sonia, are explicații contabilicești (știe, e expertă 😊).

Sunt trei cozi, iar la fiecare stau, cuminți, cel puțin 6-7 persoane. Eu și încă vreo doi tipi scădem cu ceva media de vârstă – în rest doar pensionari. Un nenea de lângă mine se mișcă de pe un picior pe altul și singurul gest care îmi vine pentru a-l ajuta este să-i cedez locul meu, ca să avanseze și el puțin.

Nu doar că mă refuză politicos, dar, după ce își percheziționează toate buzunarele, scoate victorios o factură.

– Știam că o am la mine, că altfel doamna de la ghișeu nu îmi primea banii și plecam fără să plătesc. Și atunci cum să-mi împart eu banii? Că io plătesc lunar toate facturile și apoi împart banii rămași pe mâncare și ce mai trebuie.

Mă uit zâmbind la nenea cu nelipsita pungă de pensionar în mână. Nu pare genul de posesor al unui venit cu trei zerouri înainte de virgulă.

– Vă ajung banii, că doar n-aveți pensie în euro?

– Io-s fericit că n-am nicio datorie. În rest, nici mâncare nu-mi trăbă multă… Că-s pensionar. (râde 😊 ) Da’ mă descurc.

E mulțumit nenea cu puținul său, dar situația e tristă rău. Și câți dintre bătrânii din România se descurcă așa cum pot… Asta în timp ce politicienii joacă ping-pong cu ei, iar românilor li se inoculează de ani și ani perversa idee că pensionarii ”ar trebui să-și vadă de treaba lor, că noi muncim ca să le plătim pensiile”. 🙁

Și ne mirăm că mulți tineri nu mai știu nici să salute.

sursă foto: pixnio.com