*Mă refer la mai multe magazine din Budapesta, unde mă aflu în aceste zile. Am intrat în centre comerciale din zone centrale sau periferice ale capitalei maghiare și peste tot am găsit aceeași situație: rafturile care altădată gemeau de tot felul de lichide dezinfectante, cu flacoane cu gel antibacterian, acum erau goale.

Pe ici, pe colo, zăcea încă neluat câte un pachet cu șervețele îmbibate cu substanțe ce promit uciderea a ”99,9% din bacterii și viruși”. Și mai rar, câte un minispray – nu mai mare de un pix – pentru dezinfectarea mâinilor.

E de înțeles. Oamenii vor să se protejeze în vremea coronavirusului, dar e și ceva frică, ba chiar început de panică.

Bănuiesc că situația prin țară, în România, e cam la fel.

Îmi povesteau niște prieteni buni din Oradea că fiica lor folosește în fiecare zi câte un mic flacon cu gel antibacterian. Își șterge banca la școală, își dezinfectează mâinile și împrumută și colegilor. E o puștoaică educată, cu părinți responsabili.

Dar s-au trezit și alții care până acum ignorau lichidele ucigașe de bacterii, ba chiar și săpunul.

Totuși, e bine că am înțeles cu toții că, altădată ignorate, substanțele dezinfectante trebuie folosite pentru protecția propriei sănătăți. Și că spălatul pe mâini nu e un ”moft al domnilor”, ci o modalitate de protecție ieftină și la îndemâna oricui, chiar dacă avem buda în curte sau în capătul coridorului ori dacă ne plimbăm prin mall ori până la magazinul din sat.

Ce e nasol și imoral (chiar dacă explicabil din punct de vedere al afacerilor) este faptul că s-a ajuns ca banalele măști de protecție să coste cam cât una vândută la festivalul de la Veneția. Și nu doar la noi, ci și în țările afectate. De parcă ar fi făcute de ceva meșteri, nu dintr-o bucată de material textil.

Și mai sunt zvonuri că s-ar scumpi și alte bunuri ori chiar alimente. Într-o astfel de situație, un stat responsabil intervine și stopează această adevărată speculă. Vremuri speciale, măsuri speciale. Doar că la noi ”se investighează”.