De nu mi se întâmpla mie, nici nu s-ar fi povestit. Și nici n-aș fi crezut. 🤔 Nu-s genul care să postez tâmpenii, trivialități, chestii controversate, politică sau atacuri la persoană. Și totuși, „mi-am luat-o”.

Joi seara, 9 mai 2024, pe la vreo 9 seara. Stau ca tot omul muncitor, locatar la bloc, și zapez printre canalele TV înainte să trec, drept „melatonină” tehnologică, la niște seriale Netflix în timpul cărora, invariabil, adorm.

Doar că telefonul prinde glas și îmi trimite o notificare Facebook. „N-o fi nimic important”, îmi zic, dar mă uit la mobil înainte să-l pun la încărcat.

Sorpresas, sorpresas! Sunt anunțat de Facebook că anumite chestii pe care oricum le făceam rar spre deloc – gen postări video, reclame și apeluri – mi-au fost restricționate. „No, da’ cum?” – mă întreb ardelenesc style.

„Am restricționat contul tău deoarece se pare (subliniez: SE POATE – nota lu’ eu) că unele dintre activitățile tale nu respectă regulile noastre”, îmi transmite sec Cartea Fețelor.

„Să mori tu!”, îi transmit academic. Pentru ca, privind sub explicația respectivă să aflu că aș fi încălcat reguli privitoare la… exploatarea sexuală a copiilor.

Nu sunt un tip foarte calm, dar nici vulcanic. Dar când am citit explicația respectivă am făcut apel la sfinții protectori din ceruri, la arborele genealogic al angajaților lui Țucărberg și la toată (Non)Inteligența Artificială băgată în roboții care au ajuns să dicteze ce e ok și ce nu pe rețea.

Postarea din viitor

Gata să dau în dambla de nervi, mă opresc ca BMW la semafor, adică brusc, în momentul în care realizez că restricționarea îmi este dată pe data de 10 mai 2024, dată la care a fost ștearsă și postarea prin care aș fi încălcat nu știu ce regulile lu’ pește.

Mă uit la telefon: „tati, e 9 mai- ziua lu’ Victoria lu’ Europa” – îmi transmite dispozitivul. Bine, o face mai sec, dar asta e esența.

Îmi fac scenarii. Unul e conspiraționist: Facebook a călătorit cumva prin viitorul subsemnatului și a văzut acolo ceva postare aiurea. Deși nici nu gândesc imagini sau fapte referitoare la idioțenia de motiv pe care a invocat-o rețeaua ca să mă restricționeze, d’apoi să le postez.

„Aiurea”, îmi zic. Încerc să cer o revizuire a sancțiunii, deși justiția e un cuvânt necunoscut în vocabularul Facebook. Și nici comunicarea, deși, paradoxal, e o rețea dedicată comunicării. Nu-s un novice în ceea ce înseamnă Facebook, dar am mari dificultăți în trimite un raport.

Cont supus riscului pentru o postare „cu conținut sensibil” înfățișând… Oradea

Tot butonând, aflu că al meu cont e supus riscului din cauza unor probleme de pe grupul de Oradea, unde sunt unul dintre administratori. Continui să sap și aflu că o postare din grupul menționat, raportată de nu știu cine pe motiv de „drepturi de autor” are impact asupra contului meu personal.

Culmea, e o postare absolut normală din martie 2024, ștearsă de roboții Facebook și catalogată ca fiind „cu conținut sensibil”, dar cu drepturi de autor. Mă folosesc de drepturile mele de admin și verific poza. Una absolut normală, cu zona Primăriei Oradea. E drept, o fotografie cam… goală. De culori, pentru că eram cam spre sepia și înfățișa orașul prin 1961 – zicea autorul.

Grupul de neuroni rămas de veghe la ora asta de seară nu înțelege ce a văzut rețeaua ca fiind nelalocul ei în fotografia cu pricina. Dar… nu mă mai miră nimic de când niște poze în care apăreau niște preoți la Stâna de Vale, cu zeci de ani în urmă, au fost blurate de Facebook, care atenționa că sunt și ele „sensibile”.

„Mă-ta” se scrie cu cratimă, dragă Facebook!

Scriu raportul în care le explic vajnicilor protectori ai moralității online că era mai corect de eram avertizați noi, adminii, în legătură cu drepturile de autor pentru fotografie, în loc să fim sancționați. Că n-am de unde să știu eu a cui sunt toate pozele postate pe grup. Și că, dacă ne e atrasă atenția, verificăm – doar s-a mai întâmplat.

Termin și trimit raportarea de trei ori, să vadă Facebook că nu glumesc. De fapt, apăsasem greșit o tastă și s-a tot dus raportul. 😉 Evident, nu mi-a răspuns nimeni până la miezul nopții, doar și roboții mai trag câte-o țigară în timpul programului.

Sunt curios dacă vreo angajat autohton și noctambul al lui Zuckerberg va avea chef să parcurgă textul meu decent, cu accente ironice, pe care l-am trimis cu ocazia raportării. Sau poate îl va arunca în malaxorul roboților, care nu înțeleg nici de ce „mă-ta” se scrie cu cratimă. De subtilități lingvistice și fine trimiteri ironice, deloc birjărești, nu mai zic.